Arad JC

Comunitatea Evreilor din Arad a marcat în data de 10 octombrie 2019 Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, în cimitirul de rit neolog. În afară de membrii comunității noastre, la eveniment au mai participat Înalt Prea Sfințitul Timotei Seviciu, arhiepiscopul Aradului; Călin Bibarț, primarul Aradului; Adelina Stoenescu, muzeograf; Kiraly Arpad, protopop romano-catolic de Arad; Czege Emeric, preot reformat; Abraham Erenfeld, rabinul comunității; Sorin Seviciu, protopop onorar greco-catolic, preotul Tiberiu Ardelean și preotul Emil Roman. De asemenea au ținut să fie alături de noi  prof. univ. dr. ing. Mariana Nagy, decan facultății de Științe Exacte al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Tiberiu Dekany, fostul viceprimar al Aradului, prof. univ. dr. Marius Grec, directorul Centrului de Studii Iudaice  „Academician Nicolae Cajal” din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad, Emanuel Grec, cercetător în studii iudaice, la universitatea Heidelberg, conf. univ. dr. Speranţa Milancovici, decan al Facultății de Ştiinţe Socio Umane şi Educaţie Fizică şi Sport, al UVVG Arad. Împreună cu profesorii de la Universitatea „Vasile Goldiș” a venit și  prof. univ. Louis Begioni, de la Universitatea „Tor Vergata” din Roma, precum și două clase de elevi cu profesori.

„Ne amintim și amintim de martirii noștri  dispăruți, umiliți, badjocoriți, uciși, în ceea ce numim noi Holocaust, pentru noi cea mai neagră perioadă a istoriei recente. Ne amintim și amintim. Este o datorie pentru noi. Cum am mai amintit și altă dată, morții noștri nu cer răzbunare, dar ne obligă să avem grijă ca martiriul lor să nu fie dat uitării. De aceea, an de an facem aceste comemorări” a spus Ionel Schlesinger președintele Comunității Evreilor din Arad la începutul discursului său. Dumnealui a făcut o paralelă între cazul Alexandrei Măceșanu, care a șocat opinia publică stârnind emoție, compasiune și revoltă și cazul celor peste 6 milioane de persoane ucise în Holocaust care nu mai produce aceleași emoții.  „Sunt oameni care neagă că acele întâmplări au avut loc, fie discută pe marginea numărului. Iată de ce suntem obligați an de an să facem aceste comemorări. Noi nu uităm trecutul dar nu suntem ancorați în trecut”, spune domnul președinte. De asemnea a menționat nenumăratele atentate împotrivan evreilor care au loc pe mapamond, ultimul fiind chiar cu o zi înainte de comemorare. În orașul Halle, din Germania, în data de 9 octombrie 2019, a avut loc un atac terorist la sinagoga unde se ținea slujba de Yom Kipur. Atentatul s-a soldat cu doi morți și mai mulți răniți.

„ Cunoașterea trecutului este necesară pentru că această cunoaștere ne furnizează elementele necesare pentru a ști că în orice situație dată cum să acționăm efficient pentru a avea grijă ca asemenea evenimente, ca să le zic așa, să nu aibe loc nici acum nici în viitor. Cu atât mai mult cunoașterea trecutului este necesară, pentru că constatăm, cu îngrijorare, recrudescența fenomenului antisemit, manifestările de ură față de evrei, care în ultima vreme sunt din ce în ce mai numeroase. În multe țări, Germania, Belgia, Franța, Olanda, au loc frecvente atacuri fizice, nu numai verbale, împotriva evreilor, fie ei tineri, bătrâni, copii. Guvernele acestor mari democrații nu sunt în stare să ia măsuri eficiente pentru eradicarea acestui fenomen. În Germania mărșăluiesc fără restriște neonaziștii, desigur sunt și cei care mărșăluiesc în contra acestora. Iranul, cel mai mare finanțator al terorismului mondial, declară, proclamă fățiș că ei vor ștergerea Israelului de pe hartă. Statele Unite singura mare putere care a luat măsuri prin sancțiuni împotriva Iranului. Iarăși, marile democrații europene militează pentru menținerea bunelor relații cu Iranul. Asta iarăși ne aduce aminte de perioada ascensiunii lui Hitler, când încă, tot așa marile puteri ar fi avut posibilitatea să-l oprească. Până când Hitler a avut treabă doar cu evreii nu a fost nicio problemă, dar când a dat foc la întreaga planetă a fost deja prea târziu. Iată de ce  noi chiar trebuie să fim atenți la astfel de fenomene”, explică Ionel Schlesinger.

La fiecare comemorare, atât președintele, cât și alți membri ai comunității noastre vorbesc despre cum să prevenim astfel de nenorociri și cum trebuie să luptăm împotriva xenofobiei. Tocmai de aceea a fost o onoare să îi vedem pe elevii doamnei Otilia Huț, profesor de Istorie la liceul Penticostal din Arad și pe cei ai doamnei Ildiko Gal, profesor de Istorie la Școala Gimnazială „Aron Cotruș” din Arad, ambi dascăli colaboratori ai Simonei Stieger, unul dintre cei mai pasionați profesori de Istorie, care participă an de an la evenimentele organizate de noi.

Fiind vorba despre trecut, președintele comunității, Ionel Schlesinger, a menționat două momente importante și de actualitate din istoria recentă. Primul se referă la perioada nazistă, când în toată Germania se auzea și se vedea scris „Juden raus,  nach Palästina” adică „evreii, să plece în Palestina”, iar azi  în aceeași țară se aude „Juden raus aus Palästina”, „evreii afară din Palestina”.

„Cel mai des ura împotriva evreilor nu se manifestă direct ci se manifestă ca acțiuni de delegitimare a statului evreu și negarea dreptului poporului evreu de a avea un stat național propriu. Pentru aceasta, deseori auzim de la marii cunoscători, care în afară de fotbal se pricep și la toate celelalte probleme ale lumii, expresia că Holocaust este ceea ce fac evreii cu palestinienii, referitor la conflictul existent în Orientul Mijlociu. Sigur că niște minime cunoștiințe în acest domeniu ar fi împiedicat o asemenea abordare. Precum cred că se știe, în perioada premergătoare Holocaustului, evreii pe unde au stat, nu au înjunghiat oamenii pe stradă, nu și-au dat foc, nu au detonat bombe ucigând nevinovați, nu au tras tiruri de rachete asupra altora. În zilele noastre, în Israel, palestinienii, o parte, nu toți, înjunghie pe stradă la întâmplare cetățeni, intră cu mașinile în grupuri de oameni care așteaptă la autobuz, iar din fâșia Gaza se trage cu rachete asupra Israelului. Sigur că forțele de securitate israeliene, în legitimă apărare îi împușcă pe atacatori, iar când se trage cu rachete asupra Israelului, după multe și repetate avertismente, israelienii sunt obligați să atace țintele respective. Din păcate, cu această ocazie mor și oameni nevinovați iar poporul palestinean suferă din cauza demenților conducători pe care îi are.

Holocaustul ce a fost? A fost o acțiune organizată de un stat ce urmărea nimicirea unei întregi populații, a celor care au avut vina de a se naște evrei. În Holocaust a pierit jumătate din populația evreiască a globului. Palestinienii, la înființarea statului Israel, erau în jur de 300 de mii. Astăzi, sunt peste 2 milioane. O bună parte din ei, cetățeni ai statului Israel cu toate drepturile, cu reprezentanți în parlamentul israelian, deputați care din parlament atacă statul israelian și nu îl recunosc, beneficiază de toate drepturile de cetățean, ajutor medical, ajutor social și așa mai departe. Israelul primind rachete din fâșia Gaza, totuși, livrează apă, livrează energie electrică, medicamente și ajutor poporului palestinean care trăiește în fâșia Gaza. Gravi bolnavi din fâșia Gaza sunt tratați în spitalele de top din Israel. Nu de mult, soția președintelui autorității palestiniene, marele dușman al statului Israel, a fost tratată într-un spital israelian. Vedeți? Și totuși evreii sunt acuzați că fac Holocaust în Palestina. Curat Holocaust! ” spune președintele ironic.

A fost păstrat un moment de reculegere în memoria martirilor. Rugăciunea pentru cei decedați a fost făcută de rabilul Abraham Erenfeld, împreună cu cantorul Moris Bor.

„În acest context al comemorării martirilor noștri, noi afirmăm că dincolo de obligația noastră de a veghea ca martiriul lor să nu fie dat uitării suntem conștienți că trebuie să veghem ca nici generația actuală, nici generațiile următoare să nu mai aibe parte de asemenea nenorociri. Niciodată nu uităm să omagiem pe acei neevrei care în acele timpuri de restriște, chiar punându-și în pericol propria existență, au căutat să îi ajute pe semenii lor aflați în pericol. Trebuie să subliniez și să îmi exprim satisfacția și bucuria pentru foarte bunele și caldele relații cu frații noștri creștini pe aceste binecuvântate meleaguri ale Aradului. Putem spune că noi onorăm memoria martirilor noștri continuând să fim cetățeni loiali și folositori ai României, fiind în același timp fermi susținători ai dreptului Israelului de a fi statul național al poporului evreu în cadrul unor granițe sigure și trăind în pace cu vecinii săi” ne spune, Ionel Schlesinger.

La sfârșitul evenimentului domnul președinte și ceilalți membri ai comunității au mulțumit  participanților celorlalte culte și etnii pentru solidaritate și au mai schimbat anumite impresii atât cu oficialitățile cât și cu elevii și profesorii prezenți la eveniment. O parte din vizitatori au ținut să pună o piatră pe mormântul rudelor ori prietenilor decedați.

Text și foto

    Margareta Vidorka Szegő

Comunitatea evreilor din Arad a sărbătorit pe sfârșitul de săptămână 8-9 iunie 2019 Shavuotul, adică primirea Torei pe muntele Sinai. Una dintre cele mai importante sărbători are evreimii are în centrul ei Tora, ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament. Conform religiei iudaice la acest eveniment au participat toți evreii din toate timpurile, fie ei născuți ca evrei sau convertiți la iudaism. Astfel, ne dăm seama de grandoarea evenimentului prin care Divinitatea dăruiește cartea sfântă poporului evreu.

Membrii Comunității Evreilor din Arad s-au adunat cu mic cu mare într-un număr ce face cinste unei comunități de dimensiunile celei din orașul nostru. Familiile au venit până și cu copii mici de 3-4 ani, sala fostei cantine adunând membri ai comunității de toate vârstele. Binențeles că micuții au rezitat cu greu celor peste trei ore cât a ținut evenimentul.

Trei pelerinaje

Shavuotul este numărat, alături de Pesach și Sukkot, printre „shalosh regalim“, cele trei sărbători de pelerinaj ale iudaismului, evreii obișnuind să meargă la Templul din Ierusalim. După distrugerea celui de al doielea templu, în anul 70 era noastră, evreii nu mai au obligația pelerinajelor. Această derogare este în vigoare până la construirea celui de al treielea templu și venirea lui Meshiah, cel care va aduce Olam Haba, „lumea ce va veni”.

Esența iudaismului este legată de cele trei temple din Ierusalim, cele două distruse și cel ce va fi construit, deoarece în timpul pelerinajului la templul din orașul sfânt evreul se prezenta în fața Divintății așa cum a fost instruit în cea de a doua zi după primirea Torei. Pasajul care descrie pelerinajele este citit și el de Shavuot și se află în Devarim (în română Deuteronom). De asemenea se citesc cele zece porunci care, dacă ar fi respectate ar fi baza lumii ce va veni, Olam Haba, nemaiexistând crime, războaie ori alte acte de violență.

Așa cum se obișnuiește de sărbători și evreii arădeni au scos două suluri de Tora la care Boris Mor, oficiantul de cult, a chemat evreii halachici pentru a citi scurte pasaje. Sulurile au fost duse de Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad și Silard Pusztai printre participanți, astfel încât fiecare să le poată atinge.

O parte importantă a ritualului de Shavuot este când, a doua zi de sărbătoare, se face Izkor. Evreii nu au voie să meargă în cimitire în prima săptămână după înhumare, în zilele de Shabbat ori de sărbătoare religioasă, însă se face Izkor (amintire) de patru ori pe an. Izkorul este          un serviciu memorial pentru rudele de gradul întâi. El este ținut de Pesach, Shavuot, Shemini Atzeret și Yom Kippur. În comunitățile Ashkenazi din România cei ce au ambii părinți în viață sunt rugați să părăsescă încăperea în timpul acestui proces de amintire, deseori spunânduli-se că nu au voie să audă această rugăciune. Însă cei ce rămân își amintesc printre lacrimi de persoana atât de dragă pe care au pierdut-o. „Iosef ben Efraim” șoptește, printre suspine, cineva care și-a pierdut tatăl de curând. Fie-i memoria binecuvântată, זיכרונו לברכה. După încheierea Izkor-ului intră cei ce au așteptat afară. Atmosfera e un pic  mai grea, mai tristă. Încet-încet lucrurile par a-și relua făgașul lor normal, însă se mai poate citi durerea celor care au o rană recentă în suflet.

Cântece, rugăciuni, șoapte, Kadish, toate spuse într-o atmosferă de acasă, de familie și de sărbătoare, creată de această mică comunitate a cărei membri  sunt în majoritate vârstnici.

La logistica evenimentului au contribuit tanti Ani (Ana Ioniță) care, printre altele, a împodobit Bimah cu verdeță și flori și Danna Kalman, secretara comunității, care se ocupă minuțios de diseminarea informațiilor legate de evenimentele noastre. Brânzoaicele alături de toate prăjiturile și mâncărurile cu lactate sunt specifice sărbătorii de Shavuot.

Tanti Ani împreună cu președintele comunității și alți câțiva membri s-au ocupat de împărțirea brânzoaicelor, bucăților de halach, apei minerale, vinului și cafelei fiecare participant fiind servit cu câte ceva. În acest timp, Boris Mor a ținut un discurs legat de evenimentul primirii Torei de către poporul evreu, importanța lui și datoria de a ține această sărbătoare, vorbind de asemenea despre tradițiile de Shavuot. Au urmat discuțiile dintre membri comunității presărate cu glume și relatări despre evenimente recente și tot felul de povestiri.

Margareta Szegő

PS: în memoria celui care a fost Ioan Szegő

După calvarul celui de al doilea război mondial şi greutăţile  întâmpinate în  regimul communist, mulţi români de origine evreiască au fugit din ţară pentru a-şi găsi un trai mai bun. Însă, oriunde s-ar fi aflat atât ei cât şi copiii lor, simt dor de România. Unii nu s-au mai întors de loc aici, alţii mai vin în vizită la rude sau prieteni. Sunt câţiva care nu se pot despărţi pentru mult timp de patria în care s-au născut şi au crescut şi atunci fac drumuri lungi şi anevoioase pentru a fi atât în Israel cât şi în România.

Pe de altă parte, deşi populaţia evreiasca din ţara noastră şi cu atât mai mult cea din Arad a scăzut constant în ultimele decenii, JDC alături de Federaţia Comunităţilor Evreiești din România şi implicit Comunitatea Evreilor din Arad, au depus şi depun un efort constant pentru a menține viaţa evreiască culturală şi religioasă pe meleagurile noastre.

Cele mai mari probleme legate de aspectul religios pentru familiile evreieşti din România au fost şi sunt cele legate de alimentaţia kaşer, prezenţa rabinică, prezenţa unui mohel, adunarea unui miniam, etc. Astfel, deşi au fost naşteri în rândul evreilor din Arad în ultimele decenii, au lipsit Brit milah-urile.

Brit milah-ul este legătura dintre poporul evreu şi Dumnezeu, care conform tradiţiei se realizează în cea de-a opta zi de viaţă. Supranumit şi legământul Abrahamic, el reprezintă pecetea acordului dintre Divinitate şi poporul ales.

Cel mai celebru

Brit Milah-ul cel  mai cunoscut de populaţia creştină din România şi de pe mapamond este cel al lui Isus Cristos, care a avut loc conform tradiţiei evreieşti.  El este sărbătorit la întâi ianuarie de Biserica Ortodoxă de Rit nou şi cea Catolică şi la 14 ianuarie de cea Ortodoxă de rit vechi sub denumirea de „tăierea împrejur”, însă creștinii nu o mai practică.

Între Israel şi România

Una dintre familiile cele mai active din comunitatea arădeană îşi împarte şi ea existenţa între Orientul Mijlociu şi Europa. În famila Botezatu primii doi copii, Elinor şi Emanuel au avut îndeplinite ritualurile religioase în Israel. Însă, părinţii au decis ca mezinul familiei să aducă bucurie şi comunităţii în care îşi au rădăcinile. Asfel că, Edmond ben Călin („ben” = fiul lui) a fost circumcis în Arad după ce famila şi comunitatea au parcurs un adevărat periplu de organizare.

Orchestrarea birtmilah-ului lui Edmond a trebuit să ţină cont de găsirea moelului, aşteptarea rabinului (plecat la o conferinţă), venirea bunicilor din Israel şi multe altele. De aceea şi britul a întârziat câteva zile.

Astfel că, în data 12 noiembrie 2018, totul a fost pregătit, iar micul grup de participanţi, format din bunici, unchi, mătuşi, verişori şi prieteni foarte apropiaţi au putut fi alături de minunata familie.

Rabinul Zvika Kfir a ţinut un frumos discurs despre ce înseamnă britul pentru tânăra familie şi copil urmând efectuarea ritualului alături de cei doi moeli.

Evenimentul a fost împletit cu aportul vocal deosebit al melodiilor interpretate de cantorul Emanuel Pusztai, verişorul primar al mamei.

Un râu de binecuvântări

Cea mai mare onoare cu această ocazie este aceea de a fi sandek, adică însoţitorul copilului. De obicei ea este rezervată bunicului sau unui alt membru al familiei, ori unui prieten foarte apropiat.

Rolul sandekului este acela de a ţine copilul pe tot parcursul ceremoniei, ca mai apoi să vorbească cu fiecare participant şi să îl binecuvânteze într-un mod personalizat.

Lui Shlomo Pendus, bunicului din partea mamei, i s-a acordat această „miţva ghedola”, adică onoare şi mare responsabilitate, care se poate spune că i-a venit ca o mănuşă. El a stat răbdător pe mica băncuţă de la bimah întrebând pe fiecare câte ceva despre viaţa personală şi ce anume şi-ar dori. Fie sănatate, fericire, pace, înţelepciune şi iubire pentru el şi toată familia, prietenii şi cunoscuţii lui sau poate doar o mică binecuvântare pentru a ajuta pe cineva în necaz ori a trece peste un obstacol mai mare, fiecare a primit un gând bun de la un suflet mare.

La treptele bimah-ului s-a format un şir lung de oameni, ca un râu.  Mai tânăr sau mai în vârstă, evreu sau creştin, toţi au aşteptat rabdători să le vină rândul. Kol hakavod Shlomo pentru  mitzvah ghedola.

Seudat mitzvah

Este o masă festivă obligatorie care celebrează realizarea unei mitzva, ca de exemplu o nuntă, un bar mitzva ori un brit milah.

Familia Botezatu a reuşit să se întreacă pe sine şi aşa cunoscută fiind pentru bucătarii ei.  Invitaţii au putut să guste din celebrul falafel a lui Elda şi Elinor, minunatul humus şi alte mâncăruri specific evreieşti.  Bineînţeles că s-a cam auzit întrebarea „dar tu ăsta cum îl faci?” şi reţeta a migrat de la gazdă la invitat.

Birkat Hamazon special

O deosebire în ceea ce priveşte ritualul pentru acest eveniment este faptul că la gratitudinea care se spune după masă la un Brit Milah se adaugă nişte cuvinte introductive, numite Nodeh Leshimcha. Aici, cel ce spune rugăciunea îl slăveşte pe Dumnezeu, apoi cere îndurare pentru familie şi cei prezenţi. Se mai adaugă rugăciunile speciale Rachaman.

Dans, glume, voie bună, rugăciune şi bucuria de a fi împreună ne-a făcut pe toţi să ne bucurăm de fericirea familiei Botezatu şi să le dorim tuturor membrilor ei pace, iubire, fericire şi cât mai multe împliniri pe toate planurile. Iar micuţului Edi, o comunitate întreagă îi doreşte să crească mare, sănătos şi puternic, să  fie chemat la Torah , să facă multe mitzvoturi şi neapărat Tikkun Olam, o lume mai bună pentru toţi cei ce îşi duc viaţa pe această mică planetă. Bine ai venit în rândul unui popor iubitor de pace şi învăţătură, micuţule.

Margareta Szegő

În data de 21 ianuarie 2019, evreii arădeni s-au adunat, cu mic cu mare, pentru a sărbători pomii. Anul nou al pomilor, în ebraică Tu Bishvat, este prima sărbătoare, cu excepția Shabbatului, care se ține într-un an calendaristic gregorian.

Deși este considerată o sărbătoare minoră, ea este foarte iubită de evreii din toată lumea deoarece celebrează viața iar, după cum știm, religia iudaică respectă, protejează și susține viața. În panoplia găndirii și culturii evreiești de a face Tikkun Olam, adică o lume mai bună pentru toți locuitorii Terrei, viața și natura au un loc aparte. Tocmai de aceea, pomii, cei care susțin viața pe pământ au o sărbătoare doar a lor. În preajma Tu Bishvat, evreii de peste tot din lume, dar mai ales în Israel, încep a se pregăti cu semințe, puieți și tot ce le mai trebuie pentru a sădi ceva în pământ. De fapt, în Israel, Tu Bishvatul reprezintă o mobilizare masivă și voluntară a populației, indiferent de vâstă, pentru a planta.

Mica reuniune a comunității arădene de Tu Bishvat a început prin cuvântul președintelui Comunității Evreilor din Arad, Ionel Schlesinger, care a făcut o prezentare a ceea ce se va întâmpla. „În partea întâi intrăm în tematica Tu Bishvat și doamna Dana Stana ne va citi un material despre această sărbătoare. Și pentru că doamna Stana vorbește mult (râsete) vom proiecta un clip de două minute care face un rezumat a celor spuse de doamna Stana” ne informează președintele. Bineînțeles că toată lumea a gustat gluma, inclusiv doamna Stana, care a citit o succintă descriere a sărbătorii. Apoi a intrat în acțiune Danna Kalman, secretara comunității, care deobicei facilitează vizualizarea și traducerea din ebraică (dacă este cazul) a filmulețelor la astfel de evenimente.

Combaterea deșertificării

Cel mai relevant video a fost cel care a arătat plantările masive care au loc în tot Israelul în această perioadă. Pentru cei care nu vorbesc nici ebraica nici limba engleză, președintele comunității a explicat anumite momente în timpul vizualizării. „După focurile din Haifa, se replantează. Iarăși o pădure care a fost arsă. Se plantează păduri care să prevină deșertificarea. Arabii plantează împreună cu evreii. Eliat, un loc unde se urmăresc păsările. Ceea ce este de reținut este că în toată țara este o mobilizare extraordinară, în preajma acestei sărbători pentru a planta pomi. Tu Bishvat Sameach!“ punctează Ionel Schelsinger.

Laitmotivul întâlnirii a fost asemănarea dintre om și pom foarte frumos descrisă de Ionel Schlesinger. „Ca și pomul și noi, majoritatea celor de aici, avem rădăcinile în pământ. Rădăcinile noastre sunt în Israel, iar coroana pomilor reprezintă însăși esența vieții. Domnișoara Danna ne prezintă  un clip inscripționat și în ebraică și în Română unde se arată că omul este ca pomul.“ spune președintele.

Cântece și muncă

Ca orice sărbătoare evreiască și Tu Bishvatul s-a ales cu o grămadă de cântece, poezii și dansuri. Președintele comunității a ales câteva videoclipuri mai puțin cunoscute care să descrie pe note muzicale bucuria simțită de anul nou al pomilor.

Poate cel mai cunoscut cântec de Tu Bishvat este „Hashkediah porachat“ (Înflorește migdalul), care vorbește despre soarele strălucitor și păsările ce vestesc sosirea sărbătorii. Cântecul descrie pământul care strigă că a venit timpul pentru plantat, fiecare om având această datorie.

Pentru a onora sărbătoarea conform tradiției iudaice, participanții au fost serviți cu fructe și nuci de toate felurile, reprezentând, în diferite interpretări,  anotimpurile, viața, pământul lui Israel și arborele vieții. Sederul de tu Bishvat invocă, astfel, temele Kabbalistice de restaurarea binecuvântării cosmice prin întărirea și repararea arborelui vieții.

Spre bucuria copiilor și nu numai, evenimentul a cuprins și două clipuri de desene animate ca parte vizuală a unor minunate opere muzicale. Prima a fost „Rapsodia albastră” a celebrului compozitor american, de origine evreiască George Gershwin, cu ilustrațiile studiourilor Disney pentru proiectul Fantasia 2000. Cea de-a doua a prezentat povestea lui Noe și a viețuitoarelor de pe arcă. „Strămoșul nostru Noe, care cu bărcuța lui a făcut imprudența de a ne salva“, glumește, din nou, președintele.

Cireașa de pe tort a fost binecunoscutul clip din muzicalul „Scripcarul pe acoperiș” în timpul căruia toată sala a fredonat melodia, uneori chiar înaintea notelor muzicale adecvate. Participanții au intrat astfel în lumea evreului rus Tevie lăptarul, întrebând ironic divinitatea dacă „ar strica ceva plan vast etern de aș fi un om bogat”.

Celebrarea a continuat mult după încheierea oficială a întâlnirii, prin discuțiile dintre membri comunității și voia bună a copiilor care au participat.

Margareta Vidorka Szegő

Cu două zile înainte de comemorarea internațională a victimelor Holocaustului, istorici și personalități arădene s-au adunat pentru câteva ore de aducere aminte la o masă rotundă cu tema „Arădeni – victime ale Holocaustului European”. Evenimentul a fost organizat de Centrul de studii iudaice „Academician Nicolae Cajal” al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în colaborare cu Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” și Comunitatea Evreilor din Arad. Întâlnirea a avut loc la Casa universitarilor și studenților UVVG în data de 25 ianuarie 2019.

                Prof. univ. Marius Grec, directorul Centrului de studii iudaice, a început dezbaterea menționând faptul că evreii care au locuit în acea perioadă în Arad nu au fost deportați în lagăre de concentrare, însă au suferit foarte mult datorită legilor rasiale, a confiscării averilor, a izolării sociale, a pauperizării rapide datorită acestor fenomene, sau a lagărelor de muncă forțată. În zona noastră, evreii au fost dați afară din locurile de muncă, elevii de origine evreiască au fost dați afară din școli, persoanele de origine evreiască din județ au trebuit să își părăsească casele, fiind strămutați în orașul Arad. O parte dintre ei au găsit adăpost la rude și prieteni, evrei și neevrei, alții au fost ajutați de comunitatea evreiască. Pe de altă parte, au fost evrei arădeni pe care evenimentele i-au prins în alte zone ale țării sau ale Europei de unde au fost deportați în lagăre de concentrare.

                Partea bună, partea rea

Când e vorba de Holocaust, și nu numai, sunt persoane care din diferite motive doresc să diminueze semnificația evenimentelor. Fie că îl neagă total, fie că spun „n-au murit decât atâția“, ori că nu doresc să ia în seamă suferința unei populații care a contribuit la construirea societății indiferent în ce țară ar fi fost. Pentru a ilustra cum un eveniment fie el cât de rău, poate fi descris din mai multe perspective, Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, a spus un banc, căci așa cum zice dumnealui „evreii ăștia fac glume și atunci când le merge cel mai rău”. Asfel, povestește cum Baci Gheorghe a căzut de pe acoperiș. Partea bună e că s-a prins de jgheab, cea rea că s-a rupt jgheabul, cea bună că era o căpiță, cea rea că…. și tot așa o poveste ce poate fi extinsă mult și bine, până aflăm că omul nostru a avut mult de suferit. Prin extrapolare, vedem că evreii care erau în Arad nu au fost duși la gazare, însă toată badjocura, ura sau indiferența, toate legile care i-au dus la marginea existenței umane le-au creat un coșmar greu de imaginat și cu atât mai greu de trăit.

                Președintele, Ionel Schlesinger își amintește cum familia lui, ascunsă în pivnița casei, a fost salvată prin faptul că portăreasa, întrebată fiind de către jandarmii maghiari, csendőrők, dacă în casă sunt jidani, a răspuns că nu. Deși, era și ea de origine maghiară a ales să fie în primul rând om. Din păcate sunt din ce în ce mai puțini cei care pot depune mărturie asupa evenimentelor de atunci. Gândurile președintelui au mers spre islamismul radical, atenție, nu religia islamică, care pune în pericol civilizația iudeo – creștină și nu numai. Un exemplu l-a constituit situația Israelului care a fost sancționată de Organizația Națiunilor Unite de 84 de ori în ultimii doi ani, în timp ce state care practică execuții în masă nu au fost sancționate.

                Refugiați din Sighet, ajunși în Arad

Doctorul Alexandru Dumnici, autorul cărții „Istoria medicinei evreiești din Arad” menționează câteva aspecte ale situației medicilor evrei din orașul nostru. Știut este faptul că datorită legilor rasiale medicii evrei nu au putut avea pacienți neevrei și nici bolnavii evrei nu aveau voie să fie consultați de medici de alte etnii. Dr. Alexandru Dumnici a ținut să menționeze numele depreciativ de „jizi“ folosit în documentele cercetate de dumnealui. Provenind din zona orașului Sighetul Marmației, dr. Dumnici a mai vorbit despre aproximativ 40 de refugiați evrei din Sighet care au ajuns să se adăpostească la rudele din Arad. Astfel, spune el, Holocaustul și-a pus amprenta foarte puternic pe evreii din toată țara.

                La masa rotundă s-a lăsat pentru un moment o liniște apasătoare după ce câțiva dintre participanți se întrebau cum a fost posibil așa ceva. Cei care au vizitat muzeul din Auschwitz încercau să înțeleagă cum se poate ca un popor cult, care a dat omenirii atât de multe presonalități, precum poporul german, să genereze astfel de orori.

„Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“

Ionel Schlesinger a răspuns prin cuvintele auzite de la unul dintre supraviețuitorii deportărilor dinTransnistria, dr. Liviu Beriș, le-a vorbit arădenilor de mai multe ori despre ororile prin care a trecut. Dumnealui are obiceiul să spună că „Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“. În opinia domnului Schlesinger acestea pot avea și un caracter antisemitic religios.  „De exemplu că evreii l-au ucis pe Isus. Isus s-a născut evreu și a murit evreu. De fapt, l-au ucis romanii și chiar dacă ar fi făcut-o evreii, nu poți să judeci după 100 de generații. Primii apostoli ai lui Isus au fost tot evrei. Atunci care evrei l-au ucis?“ întreabă Ionel Schlesinger.

Domnul Grec a continuat ideea dând o definiție de lucru a antisemitismului  în care menționeză faptul că acesta este îndreptat și asupra neevreilor. Domnia sa dă exemplul personal când, datorită faptului că este directorul Centrului de studii iudaice din Arad și a scris și vorbit foarte mult despre evrei cineva a crezut că este evreu. Persoana respectivă și-a negat bineînțeles antisemitismul. Iată însă că întrebarea și atitudinea  „ăla e evreu” duce spre atitudini negative și antisemitism mascat.

Între Holocaust și Shoah

Începând de la definiția antisemitismului s-au analizat și alți termeni. În părerea istoricilor de la această întâlnire cuvântul Holocaust care înseamnă ardere de tot, din grecescul holos, „complet” și kaustos , „ars” nu descrie adecvat suferința de atunci, deși este cel mai cunoscut. Un termen mai potrivit este cel evreiesc de Shoah  care înseamnă „ calamitate”, „nenorocire mare”  deoarece  nu toți cei care au suferit au fost arși, fie ei evrei sau neevrei.

O intervenție binevenită a avut-o Adelina Stoenescu, muzeograf al Complexului Muzeal Arad și strălucit pedagog. Dumneaei a povestit despre proiectul pe care l-a coordonat „În umbra Shoah-ului” desfășurat între anii 2008-2010. Datorită lui, elevii și profesorii arădeni au putut studia viața evreiască din Arad în secolul XX. Astfel, elevii au participat la activitățile Comunității Evreilor din Arad, s-au întâlnit cu membrii comunității și au ascultat mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului. Proiectul cu impact mare asupra liceenilor este detaliat pe pagina în limba Română a muzeului Yad Vashem din Israel.

Lectorul universitar Stelean –Ioan Boia, care a venit la dezbatere deși pe 25 ianuarie își aniversează ziua de naștere, a vorbit despre noi posibile colaborări cu CEA. Dumnealui crede că există foarte multe lucruri care nu au fost scrise despre istoria evreilor arădeni și ar fi păcat să se piardă.

Intervenții scurte au mai avut Ioan Cuzman, profesor universitar; Horia Truță, proprietarul Turnului de Apă din Arad și drd. Radu Hord, care studiază istoria comunității evreiești din zona Aradului. Printre participanți  îi mai amintim pe Maria Pantea, cercetător istoric la UVVG; deputatul Glad Varga și conf.univ. Sorin Bulboacă.

Margareta Szegő