Arad JC

Comunitatea Evreilor din Arad

sentio hero

Un shalosh regalim în fosta cantină a comunității

Postare

Comunitatea evreilor din Arad a sărbătorit pe sfârșitul de săptămână 8-9 iunie 2019 Shavuotul, adică primirea Torei pe muntele Sinai. Una dintre cele mai importante sărbători are evreimii are în centrul ei Tora, ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament. Conform religiei iudaice la acest eveniment au participat toți evreii din toate timpurile, fie ei născuți ca evrei sau convertiți la iudaism. Astfel, ne dăm seama de grandoarea evenimentului prin care Divinitatea dăruiește cartea sfântă poporului evreu.

Membrii Comunității Evreilor din Arad s-au adunat cu mic cu mare într-un număr ce face cinste unei comunități de dimensiunile celei din orașul nostru. Familiile au venit până și cu copii mici de 3-4 ani, sala fostei cantine adunând membri ai comunității de toate vârstele. Binențeles că micuții au rezitat cu greu celor peste trei ore cât a ținut evenimentul.

Trei pelerinaje

Shavuotul este numărat, alături de Pesach și Sukkot, printre „shalosh regalim“, cele trei sărbători de pelerinaj ale iudaismului, evreii obișnuind să meargă la Templul din Ierusalim. După distrugerea celui de al doielea templu, în anul 70 era noastră, evreii nu mai au obligația pelerinajelor. Această derogare este în vigoare până la construirea celui de al treielea templu și venirea lui Meshiah, cel care va aduce Olam Haba, „lumea ce va veni”.

Esența iudaismului este legată de cele trei temple din Ierusalim, cele două distruse și cel ce va fi construit, deoarece în timpul pelerinajului la templul din orașul sfânt evreul se prezenta în fața Divintății așa cum a fost instruit în cea de a doua zi după primirea Torei. Pasajul care descrie pelerinajele este citit și el de Shavuot și se află în Devarim (în română Deuteronom). De asemenea se citesc cele zece porunci care, dacă ar fi respectate ar fi baza lumii ce va veni, Olam Haba, nemaiexistând crime, războaie ori alte acte de violență.

Așa cum se obișnuiește de sărbători și evreii arădeni au scos două suluri de Tora la care Boris Mor, oficiantul de cult, a chemat evreii halachici pentru a citi scurte pasaje. Sulurile au fost duse de Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad și Silard Pusztai printre participanți, astfel încât fiecare să le poată atinge.

O parte importantă a ritualului de Shavuot este când, a doua zi de sărbătoare, se face Izkor. Evreii nu au voie să meargă în cimitire în prima săptămână după înhumare, în zilele de Shabbat ori de sărbătoare religioasă, însă se face Izkor (amintire) de patru ori pe an. Izkorul este          un serviciu memorial pentru rudele de gradul întâi. El este ținut de Pesach, Shavuot, Shemini Atzeret și Yom Kippur. În comunitățile Ashkenazi din România cei ce au ambii părinți în viață sunt rugați să părăsescă încăperea în timpul acestui proces de amintire, deseori spunânduli-se că nu au voie să audă această rugăciune. Însă cei ce rămân își amintesc printre lacrimi de persoana atât de dragă pe care au pierdut-o. „Iosef ben Efraim” șoptește, printre suspine, cineva care și-a pierdut tatăl de curând. Fie-i memoria binecuvântată, זיכרונו לברכה. După încheierea Izkor-ului intră cei ce au așteptat afară. Atmosfera e un pic  mai grea, mai tristă. Încet-încet lucrurile par a-și relua făgașul lor normal, însă se mai poate citi durerea celor care au o rană recentă în suflet.

Cântece, rugăciuni, șoapte, Kadish, toate spuse într-o atmosferă de acasă, de familie și de sărbătoare, creată de această mică comunitate a cărei membri  sunt în majoritate vârstnici.

La logistica evenimentului au contribuit tanti Ani (Ana Ioniță) care, printre altele, a împodobit Bimah cu verdeță și flori și Danna Kalman, secretara comunității, care se ocupă minuțios de diseminarea informațiilor legate de evenimentele noastre. Brânzoaicele alături de toate prăjiturile și mâncărurile cu lactate sunt specifice sărbătorii de Shavuot.

Tanti Ani împreună cu președintele comunității și alți câțiva membri s-au ocupat de împărțirea brânzoaicelor, bucăților de halach, apei minerale, vinului și cafelei fiecare participant fiind servit cu câte ceva. În acest timp, Boris Mor a ținut un discurs legat de evenimentul primirii Torei de către poporul evreu, importanța lui și datoria de a ține această sărbătoare, vorbind de asemenea despre tradițiile de Shavuot. Au urmat discuțiile dintre membri comunității presărate cu glume și relatări despre evenimente recente și tot felul de povestiri.

Margareta Szegő

PS: în memoria celui care a fost Ioan Szegő

 

 

Brit mila după câteva decenii

Postare

După calvarul celui de al doilea război mondial şi greutăţile  întâmpinate în  regimul communist, mulţi români de origine evreiască au fugit din ţară pentru a-şi găsi un trai mai bun. Însă, oriunde s-ar fi aflat atât ei cât şi copiii lor, simt dor de România. Unii nu s-au mai întors de loc aici, alţii mai vin în vizită la rude sau prieteni. Sunt câţiva care nu se pot despărţi pentru mult timp de patria în care s-au născut şi au crescut şi atunci fac drumuri lungi şi anevoioase pentru a fi atât în Israel cât şi în România.

Pe de altă parte, deşi populaţia evreiasca din ţara noastră şi cu atât mai mult cea din Arad a scăzut constant în ultimele decenii, JDC alături de Federaţia Comunităţilor Evreiești din România şi implicit Comunitatea Evreilor din Arad, au depus şi depun un efort constant pentru a menține viaţa evreiască culturală şi religioasă pe meleagurile noastre.

Cele mai mari probleme legate de aspectul religios pentru familiile evreieşti din România au fost şi sunt cele legate de alimentaţia kaşer, prezenţa rabinică, prezenţa unui mohel, adunarea unui miniam, etc. Astfel, deşi au fost naşteri în rândul evreilor din Arad în ultimele decenii, au lipsit Brit milah-urile.

Brit milah-ul este legătura dintre poporul evreu şi Dumnezeu, care conform tradiţiei se realizează în cea de-a opta zi de viaţă. Supranumit şi legământul Abrahamic, el reprezintă pecetea acordului dintre Divinitate şi poporul ales.

Cel mai celebru

Brit Milah-ul cel  mai cunoscut de populaţia creştină din România şi de pe mapamond este cel al lui Isus Cristos, care a avut loc conform tradiţiei evreieşti.  El este sărbătorit la întâi ianuarie de Biserica Ortodoxă de Rit nou şi cea Catolică şi la 14 ianuarie de cea Ortodoxă de rit vechi sub denumirea de „tăierea împrejur”, însă creștinii nu o mai practică.

Între Israel şi România

Una dintre familiile cele mai active din comunitatea arădeană îşi împarte şi ea existenţa între Orientul Mijlociu şi Europa. În famila Botezatu primii doi copii, Elinor şi Emanuel au avut îndeplinite ritualurile religioase în Israel. Însă, părinţii au decis ca mezinul familiei să aducă bucurie şi comunităţii în care îşi au rădăcinile. Asfel că, Edmond ben Călin („ben” = fiul lui) a fost circumcis în Arad după ce famila şi comunitatea au parcurs un adevărat periplu de organizare.

Orchestrarea birtmilah-ului lui Edmond a trebuit să ţină cont de găsirea moelului, aşteptarea rabinului (plecat la o conferinţă), venirea bunicilor din Israel şi multe altele. De aceea şi britul a întârziat câteva zile.

Astfel că, în data 12 noiembrie 2018, totul a fost pregătit, iar micul grup de participanţi, format din bunici, unchi, mătuşi, verişori şi prieteni foarte apropiaţi au putut fi alături de minunata familie.

Rabinul Zvika Kfir a ţinut un frumos discurs despre ce înseamnă britul pentru tânăra familie şi copil urmând efectuarea ritualului alături de cei doi moeli.

Evenimentul a fost împletit cu aportul vocal deosebit al melodiilor interpretate de cantorul Emanuel Pusztai, verişorul primar al mamei.

Un râu de binecuvântări

Cea mai mare onoare cu această ocazie este aceea de a fi sandek, adică însoţitorul copilului. De obicei ea este rezervată bunicului sau unui alt membru al familiei, ori unui prieten foarte apropiat.

Rolul sandekului este acela de a ţine copilul pe tot parcursul ceremoniei, ca mai apoi să vorbească cu fiecare participant şi să îl binecuvânteze într-un mod personalizat.

Lui Shlomo Pendus, bunicului din partea mamei, i s-a acordat această „miţva ghedola”, adică onoare şi mare responsabilitate, care se poate spune că i-a venit ca o mănuşă. El a stat răbdător pe mica băncuţă de la bimah întrebând pe fiecare câte ceva despre viaţa personală şi ce anume şi-ar dori. Fie sănatate, fericire, pace, înţelepciune şi iubire pentru el şi toată familia, prietenii şi cunoscuţii lui sau poate doar o mică binecuvântare pentru a ajuta pe cineva în necaz ori a trece peste un obstacol mai mare, fiecare a primit un gând bun de la un suflet mare.

La treptele bimah-ului s-a format un şir lung de oameni, ca un râu.  Mai tânăr sau mai în vârstă, evreu sau creştin, toţi au aşteptat rabdători să le vină rândul. Kol hakavod Shlomo pentru  mitzvah ghedola.

Seudat mitzvah

Este o masă festivă obligatorie care celebrează realizarea unei mitzva, ca de exemplu o nuntă, un bar mitzva ori un brit milah.

Familia Botezatu a reuşit să se întreacă pe sine şi aşa cunoscută fiind pentru bucătarii ei.  Invitaţii au putut să guste din celebrul falafel a lui Elda şi Elinor, minunatul humus şi alte mâncăruri specific evreieşti.  Bineînţeles că s-a cam auzit întrebarea „dar tu ăsta cum îl faci?” şi reţeta a migrat de la gazdă la invitat.

Birkat Hamazon special

O deosebire în ceea ce priveşte ritualul pentru acest eveniment este faptul că la gratitudinea care se spune după masă la un Brit Milah se adaugă nişte cuvinte introductive, numite Nodeh Leshimcha. Aici, cel ce spune rugăciunea îl slăveşte pe Dumnezeu, apoi cere îndurare pentru familie şi cei prezenţi. Se mai adaugă rugăciunile speciale Rachaman.

Dans, glume, voie bună, rugăciune şi bucuria de a fi împreună ne-a făcut pe toţi să ne bucurăm de fericirea familiei Botezatu şi să le dorim tuturor membrilor ei pace, iubire, fericire şi cât mai multe împliniri pe toate planurile. Iar micuţului Edi, o comunitate întreagă îi doreşte să crească mare, sănătos şi puternic, să  fie chemat la Torah , să facă multe mitzvoturi şi neapărat Tikkun Olam, o lume mai bună pentru toţi cei ce îşi duc viaţa pe această mică planetă. Bine ai venit în rândul unui popor iubitor de pace şi învăţătură, micuţule.

Margareta Szegő

„Omul ca și pomul”

Postare

În data de 21 ianuarie 2019, evreii arădeni s-au adunat, cu mic cu mare, pentru a sărbători pomii. Anul nou al pomilor, în ebraică Tu Bishvat, este prima sărbătoare, cu excepția Shabbatului, care se ține într-un an calendaristic gregorian.

Deși este considerată o sărbătoare minoră, ea este foarte iubită de evreii din toată lumea deoarece celebrează viața iar, după cum știm, religia iudaică respectă, protejează și susține viața. În panoplia găndirii și culturii evreiești de a face Tikkun Olam, adică o lume mai bună pentru toți locuitorii Terrei, viața și natura au un loc aparte. Tocmai de aceea, pomii, cei care susțin viața pe pământ au o sărbătoare doar a lor. În preajma Tu Bishvat, evreii de peste tot din lume, dar mai ales în Israel, încep a se pregăti cu semințe, puieți și tot ce le mai trebuie pentru a sădi ceva în pământ. De fapt, în Israel, Tu Bishvatul reprezintă o mobilizare masivă și voluntară a populației, indiferent de vâstă, pentru a planta.

Mica reuniune a comunității arădene de Tu Bishvat a început prin cuvântul președintelui Comunității Evreilor din Arad, Ionel Schlesinger, care a făcut o prezentare a ceea ce se va întâmpla. „În partea întâi intrăm în tematica Tu Bishvat și doamna Dana Stana ne va citi un material despre această sărbătoare. Și pentru că doamna Stana vorbește mult (râsete) vom proiecta un clip de două minute care face un rezumat a celor spuse de doamna Stana” ne informează președintele. Bineînțeles că toată lumea a gustat gluma, inclusiv doamna Stana, care a citit o succintă descriere a sărbătorii. Apoi a intrat în acțiune Danna Kalman, secretara comunității, care deobicei facilitează vizualizarea și traducerea din ebraică (dacă este cazul) a filmulețelor la astfel de evenimente.

Combaterea deșertificării

Cel mai relevant video a fost cel care a arătat plantările masive care au loc în tot Israelul în această perioadă. Pentru cei care nu vorbesc nici ebraica nici limba engleză, președintele comunității a explicat anumite momente în timpul vizualizării. „După focurile din Haifa, se replantează. Iarăși o pădure care a fost arsă. Se plantează păduri care să prevină deșertificarea. Arabii plantează împreună cu evreii. Eliat, un loc unde se urmăresc păsările. Ceea ce este de reținut este că în toată țara este o mobilizare extraordinară, în preajma acestei sărbători pentru a planta pomi. Tu Bishvat Sameach!“ punctează Ionel Schelsinger.

Laitmotivul întâlnirii a fost asemănarea dintre om și pom foarte frumos descrisă de Ionel Schlesinger. „Ca și pomul și noi, majoritatea celor de aici, avem rădăcinile în pământ. Rădăcinile noastre sunt în Israel, iar coroana pomilor reprezintă însăși esența vieții. Domnișoara Danna ne prezintă  un clip inscripționat și în ebraică și în Română unde se arată că omul este ca pomul.“ spune președintele.

Cântece și muncă

Ca orice sărbătoare evreiască și Tu Bishvatul s-a ales cu o grămadă de cântece, poezii și dansuri. Președintele comunității a ales câteva videoclipuri mai puțin cunoscute care să descrie pe note muzicale bucuria simțită de anul nou al pomilor.

Poate cel mai cunoscut cântec de Tu Bishvat este „Hashkediah porachat“ (Înflorește migdalul), care vorbește despre soarele strălucitor și păsările ce vestesc sosirea sărbătorii. Cântecul descrie pământul care strigă că a venit timpul pentru plantat, fiecare om având această datorie.

Pentru a onora sărbătoarea conform tradiției iudaice, participanții au fost serviți cu fructe și nuci de toate felurile, reprezentând, în diferite interpretări,  anotimpurile, viața, pământul lui Israel și arborele vieții. Sederul de tu Bishvat invocă, astfel, temele Kabbalistice de restaurarea binecuvântării cosmice prin întărirea și repararea arborelui vieții.

Spre bucuria copiilor și nu numai, evenimentul a cuprins și două clipuri de desene animate ca parte vizuală a unor minunate opere muzicale. Prima a fost „Rapsodia albastră” a celebrului compozitor american, de origine evreiască George Gershwin, cu ilustrațiile studiourilor Disney pentru proiectul Fantasia 2000. Cea de-a doua a prezentat povestea lui Noe și a viețuitoarelor de pe arcă. „Strămoșul nostru Noe, care cu bărcuța lui a făcut imprudența de a ne salva“, glumește, din nou, președintele.

Cireașa de pe tort a fost binecunoscutul clip din muzicalul „Scripcarul pe acoperiș” în timpul căruia toată sala a fredonat melodia, uneori chiar înaintea notelor muzicale adecvate. Participanții au intrat astfel în lumea evreului rus Tevie lăptarul, întrebând ironic divinitatea dacă „ar strica ceva plan vast etern de aș fi un om bogat”.

Celebrarea a continuat mult după încheierea oficială a întâlnirii, prin discuțiile dintre membri comunității și voia bună a copiilor care au participat.

Margareta Vidorka Szegő

Personalități istorice  la sărbătoarea șansei și a întâmplării

Postare

Vineri, 22 martie 2019, cu câteva ore înainte de intrarea în Shabbat, membrii comunității evreilor din Arad s-au întâlnit pentru cea mai veselă festivitate evreiască. Astfel, sala mare a căminului comunității s-a umplut de copii și adulți costumați în personaje din desene animate, bandiți ai vestului sălbatic, mușchetari, pisici, șoricei, regi, prinți și prințese.

Ionel Schlesinger, președintele comunității, i-a întâmpinat pe toți cu vorbe bune încă din pragul ușii, făcând ca fiecare să se simtă onorat, după care a început prezentarea evenimentului și a tradițiilor legate de el.

 

„Se spune că Purimul este celebrarea prin rugăciune a unui eveniment din istoria noastră. Purim înseamnă șanse, zaruri. Sunt multe traduceri care se referă la loteria organizată de Haman care dorea să stabilească data pentru exterminarea poporului evreu. Povestea succintă a acestor evenimente este găsită în cartea Esterei, Meghilat Ester, care va fi citită de către Boris Mor imediat ce reușiți să scăpați de mine”, glumește Ionel Schlesinger.

Specific de Purim

Evreii sărbătoresc prin aducere aminte, așa că, prin tradiție, se citește cartea Esterei, se organizează carnavaluri unde participanții vin mascați. De asemenea, prietenii, cunoscuții, colegii de serviciu și familiile își trimit reciproc prăjituri sau alte dulciuri. Mâncarea specifică acestei sărbători este o prăjitură specială numită Humăntaș, făcută dintr-un aluat cu o compoziție asemănătoare cornulețelor, dar în formă de triunghi, cu o umplutură de dulceață. Humăntașul este făcut astfel, spunăndu-se în diferite variante și tradiții evreiești ba că ar fi, în Iddiș,  Hamantashen, adică buzunarele, gențile lui Haman, ba că ar semăna cu pălăria în trei colțuri a aceluiași răufăcător. În Israel, Humăntașului i se  mai spune și oznei haman, pe românește: urechile lui Haman.

„Se mai bea și câte un pahar de vin. Numai un pahar de vin. Cine dorește două, mai cere. Fiind o sărbătoare veselă încercăm să ne binedispunem. Este una dintre puținele sărbători vesele ale evreilor“, adaugă președintele comunității.

 

Din istoria locală

Purimul este sărbătoarea șansei și a întâmplării deoarece exact în ziua în care a fost desemnat ca evreii să fie uciși de către Haman, soarta lor s-a întors și au fost salvați. Personajele principale ale întâmplării sunt eroii Estera și Mordechai, reflectați în costumele Soranei Szegő și a lui Charles de Vegvar.

 

De altfel, nu doar personajele pe care le-au întruchipat sunt istorice. Charles de Vegvar reprezentând el însuși o parte a istoriei, naționale și locale. El este nepotul cunoscutului aristocrat evreu din Arad, Francisc von Neuman, baron de Végvár, a cărui familie a contribuit semnificativ la dezvoltarea socio-economică a orașului nostru.

Vizita lui Charles de Vegvar a avut o mare însemnătate pentru comunitate. Președintele comunității a ținut să îi mulțumească personal că a participat la eveniment, totodată lăudându-i deosebitul costum de Mordechai.

Trei binecuvântări

Ca orice moment al vieții unui evreu, cu atât mai mult fiind o sărbătoare, și acesta a fost binecuvântat de trei ori. Prima dintre ele a fost pentru citirea Meghilat Ester, a doua pentru miracolele pe care le-au trăit înaintașii noștri, iar a treia pentru că am ajuns să trăim această zi. Binecuvântările au fost rostite de Boris Mor, oficiantul de cult al Comunității Evreilor din Arad, care a citit și Meghilat Ester.

„Știm  foarte bine că de multe ori de-a lungul istoriei poporul evreu a fost în pericol, a suferit numeroase persecuții. Întotdeauna poporul evreu a reușit să treacă mai departe. Suntem convinși că și de această dată și de acum înainte poporul evreu va dăinui, cu toți Hamanii care doresc să ne extermine.“ a menționat Ionel Schlesinger, după care a rostit cea de-a treia binecuvântare și a urat „Sărbători fericite“ publicului.

„Ideal, citirea Meghilat se face în prima zi de Purim și a doua zi și astăzi deja  suntem în a treia zi. De aia o să citesc cu trei binecuvântări, da’ nu spuse ca în mod normal, cum ar veni, deci numele lui Dumnezeu nu se mai spune. De fapt, astăzi nu se mai citește Meghilat, dar să auzim și noi“, explică Boris Mohr inainte de a începe să citească binecuvântările.

 

Conform tradiției la fiecare rostire a numelui  de Haman, sala a făcut o gălăgie enormă. Cei care au respectat cel mai bine acestă cutumă au fost  bineînțeles copiii, pe care obiceiul i-a înveselit la culme. Această reacție dictată de tradiția evreiască arată disprețul față de personajul negativ.

Spectacolul copiilor

Încet-încet, începe să devină tradiție ca grupa de copii participanți la activitățile organizate de cele două voluntare ale Clubului de Ebraică, Elda Botezatu și Margareta Szegő, să încânte publicul cu un spectacol de Purim. De această dată, cântecul preferat al tinerilor a fost Leitzan katan nehmad, în limba română Clovnul mic și drăguț, pe care au ținut să îl cânte în mai multe versiuni.

 

Cea mai mare senzație a fost apariția domnișoarei Elinor Botezatu într-un superb costum de clovn ce se potrivea perfect cu cântecul și cu atmosfera. În cântecul Leitzan katan nechmad, clovnul cel drăguț dansează de jur împrejur, iar cineva întreabă „clovnul meu mic, oare ai să dansezi și cu mine?“. Precum în cântec și în spectacolul nostru, toți copiii au dorit să danseze cu clovnul, astfel încât, spre încântarea publicului și deliciul părinților și a bunicilor, s-a încins o adevărată horă evreiască.

La sfârșit fiecare participant  costumat a fost întrebat ce anume reprezintă costumul lui. Conversația cea mai drăguță a fost, însă, în culise între o pisică, Karoline Reckerth (9 ani) și un șoricel, Ariela Szegő (5 ani).  Karo îi spune lui Ari că ea este pisică, iar Ariela declară un „chiț-chiț“, apoi mimează o sperietură și o fugă.

Premiați cu dulciuri

Danna Kalman, secretara Comunității Evreilor din Arad, s-a întrecut pe sine și a pregătit, din partea comunității, niște pachete pline de dulciuri pentru fiecare copil participant. Atât voluntarii Margareta Szegő și Elda Botezatu, cât și părinții, bunicii și copiii, au ținut să îi mulțumească și pe această cale pentru minunatele daruri și sprijinul pe care îl acordă cu atâta afecțiune de fiecare dată.

Cum a ținut să menționeze și președintele comunității, tot Danna Kalman a fost cea care s-a străduit să găsească și să comande, cele mai frumoase și mai gustoase prăjituri de Purim, de la un producător local. Prăjiturile, care au fost apreciate de către tineri ca fiind „mega bune“ au ajuns la fiecare participant.

Organizarea evenimentului a fost făcută, ca de obicei, de președintele comunității, ing. Ionel Schlesinger. La buna desfășurare a acestuia a ajutat doamna Ana Ioniță, cunoscută în comunitate prin alintul de tanti Ani.  Iată o mână de oameni care a creat unul din cele mai reușite evenimente ale comunității noastre astfel încât atât membrii comunității cât și bunicuții de la căminul de vârstnici al CEA să aibe parte de o sărbătoare pe cinste.

Kabalat și Oneg Shabat

Evenimentul s-a încheiat prin serviciul divin ținut de oficiantul de cult. Rugăciunea de Kabbalat Shabbat este cea prin care participanții au întâmpinat Shabbatul, ziua de odihnă pentru evrei. Imediat a urmat Kidushul, cu binecuvântările pentru vin și  pe Challah, cozonacul împletit, servit de Shabbat. Oneg Shabbat, adică bucuria de Shabbat, a constat mai ales în întâlnirea dintre oameni și discuțiile care s-au format.

Deși se lăsase seara, oamenii nu au mai vrut să se despartă nici după ieșirea din incinta comunității, discuțiile continuând la poarta căminului încă o oră.

Mishloach manot

Comunitatea evreilor din Arad nu i-a uitat nici pe bunicuții care din varii motive, fie ele datorită sănătății precare, fie datorită problemelor de deplasare nu au putut veni la Purim. Astfel încât, Danna Kalman a organizat peste 20 de voluntari cu vârste cuprinse între 5 și 50 de ani, pentru a merge la vârstinci și a le duce celebrele Mishloach Manot trimise și în acest an de Federația Comunităților Evreiești din România ajutată de Jewish Distribution Committee. Prin serviciul voluntarilor noștri, micile pachețele cu câteva prăjituri și un Meghilat Ester, au ajuns la 25 de bunicuți ajutați de comunitatea din Arad.

Vidorka M. Szegő

 

Arădeni, victime ale Holocaustului European

Postare

Cu două zile înainte de comemorarea internațională a victimelor Holocaustului, istorici și personalități arădene s-au adunat pentru câteva ore de aducere aminte la o masă rotundă cu tema „Arădeni – victime ale Holocaustului European”. Evenimentul a fost organizat de Centrul de studii iudaice „Academician Nicolae Cajal” al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în colaborare cu Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” și Comunitatea Evreilor din Arad. Întâlnirea a avut loc la Casa universitarilor și studenților UVVG în data de 25 ianuarie 2019.

                Prof. univ. Marius Grec, directorul Centrului de studii iudaice, a început dezbaterea menționând faptul că evreii care au locuit în acea perioadă în Arad nu au fost deportați în lagăre de concentrare, însă au suferit foarte mult datorită legilor rasiale, a confiscării averilor, a izolării sociale, a pauperizării rapide datorită acestor fenomene, sau a lagărelor de muncă forțată. În zona noastră, evreii au fost dați afară din locurile de muncă, elevii de origine evreiască au fost dați afară din școli, persoanele de origine evreiască din județ au trebuit să își părăsească casele, fiind strămutați în orașul Arad. O parte dintre ei au găsit adăpost la rude și prieteni, evrei și neevrei, alții au fost ajutați de comunitatea evreiască. Pe de altă parte, au fost evrei arădeni pe care evenimentele i-au prins în alte zone ale țării sau ale Europei de unde au fost deportați în lagăre de concentrare.

                Partea bună, partea rea

Când e vorba de Holocaust, și nu numai, sunt persoane care din diferite motive doresc să diminueze semnificația evenimentelor. Fie că îl neagă total, fie că spun „n-au murit decât atâția“, ori că nu doresc să ia în seamă suferința unei populații care a contribuit la construirea societății indiferent în ce țară ar fi fost. Pentru a ilustra cum un eveniment fie el cât de rău, poate fi descris din mai multe perspective, Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, a spus un banc, căci așa cum zice dumnealui „evreii ăștia fac glume și atunci când le merge cel mai rău”. Asfel, povestește cum Baci Gheorghe a căzut de pe acoperiș. Partea bună e că s-a prins de jgheab, cea rea că s-a rupt jgheabul, cea bună că era o căpiță, cea rea că…. și tot așa o poveste ce poate fi extinsă mult și bine, până aflăm că omul nostru a avut mult de suferit. Prin extrapolare, vedem că evreii care erau în Arad nu au fost duși la gazare, însă toată badjocura, ura sau indiferența, toate legile care i-au dus la marginea existenței umane le-au creat un coșmar greu de imaginat și cu atât mai greu de trăit.

                Președintele, Ionel Schlesinger își amintește cum familia lui, ascunsă în pivnița casei, a fost salvată prin faptul că portăreasa, întrebată fiind de către jandarmii maghiari, csendőrők, dacă în casă sunt jidani, a răspuns că nu. Deși, era și ea de origine maghiară a ales să fie în primul rând om. Din păcate sunt din ce în ce mai puțini cei care pot depune mărturie asupa evenimentelor de atunci. Gândurile președintelui au mers spre islamismul radical, atenție, nu religia islamică, care pune în pericol civilizația iudeo – creștină și nu numai. Un exemplu l-a constituit situația Israelului care a fost sancționată de Organizația Națiunilor Unite de 84 de ori în ultimii doi ani, în timp ce state care practică execuții în masă nu au fost sancționate.

                Refugiați din Sighet, ajunși în Arad

Doctorul Alexandru Dumnici, autorul cărții „Istoria medicinei evreiești din Arad” menționează câteva aspecte ale situației medicilor evrei din orașul nostru. Știut este faptul că datorită legilor rasiale medicii evrei nu au putut avea pacienți neevrei și nici bolnavii evrei nu aveau voie să fie consultați de medici de alte etnii. Dr. Alexandru Dumnici a ținut să menționeze numele depreciativ de „jizi“ folosit în documentele cercetate de dumnealui. Provenind din zona orașului Sighetul Marmației, dr. Dumnici a mai vorbit despre aproximativ 40 de refugiați evrei din Sighet care au ajuns să se adăpostească la rudele din Arad. Astfel, spune el, Holocaustul și-a pus amprenta foarte puternic pe evreii din toată țara.

                La masa rotundă s-a lăsat pentru un moment o liniște apasătoare după ce câțiva dintre participanți se întrebau cum a fost posibil așa ceva. Cei care au vizitat muzeul din Auschwitz încercau să înțeleagă cum se poate ca un popor cult, care a dat omenirii atât de multe presonalități, precum poporul german, să genereze astfel de orori.

„Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“

Ionel Schlesinger a răspuns prin cuvintele auzite de la unul dintre supraviețuitorii deportărilor dinTransnistria, dr. Liviu Beriș, le-a vorbit arădenilor de mai multe ori despre ororile prin care a trecut. Dumnealui are obiceiul să spună că „Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“. În opinia domnului Schlesinger acestea pot avea și un caracter antisemitic religios.  „De exemplu că evreii l-au ucis pe Isus. Isus s-a născut evreu și a murit evreu. De fapt, l-au ucis romanii și chiar dacă ar fi făcut-o evreii, nu poți să judeci după 100 de generații. Primii apostoli ai lui Isus au fost tot evrei. Atunci care evrei l-au ucis?“ întreabă Ionel Schlesinger.

Domnul Grec a continuat ideea dând o definiție de lucru a antisemitismului  în care menționeză faptul că acesta este îndreptat și asupra neevreilor. Domnia sa dă exemplul personal când, datorită faptului că este directorul Centrului de studii iudaice din Arad și a scris și vorbit foarte mult despre evrei cineva a crezut că este evreu. Persoana respectivă și-a negat bineînțeles antisemitismul. Iată însă că întrebarea și atitudinea  „ăla e evreu” duce spre atitudini negative și antisemitism mascat.

Între Holocaust și Shoah

Începând de la definiția antisemitismului s-au analizat și alți termeni. În părerea istoricilor de la această întâlnire cuvântul Holocaust care înseamnă ardere de tot, din grecescul holos, „complet” și kaustos , „ars” nu descrie adecvat suferința de atunci, deși este cel mai cunoscut. Un termen mai potrivit este cel evreiesc de Shoah  care înseamnă „ calamitate”, „nenorocire mare”  deoarece  nu toți cei care au suferit au fost arși, fie ei evrei sau neevrei.

O intervenție binevenită a avut-o Adelina Stoenescu, muzeograf al Complexului Muzeal Arad și strălucit pedagog. Dumneaei a povestit despre proiectul pe care l-a coordonat „În umbra Shoah-ului” desfășurat între anii 2008-2010. Datorită lui, elevii și profesorii arădeni au putut studia viața evreiască din Arad în secolul XX. Astfel, elevii au participat la activitățile Comunității Evreilor din Arad, s-au întâlnit cu membrii comunității și au ascultat mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului. Proiectul cu impact mare asupra liceenilor este detaliat pe pagina în limba Română a muzeului Yad Vashem din Israel.

Lectorul universitar Stelean –Ioan Boia, care a venit la dezbatere deși pe 25 ianuarie își aniversează ziua de naștere, a vorbit despre noi posibile colaborări cu CEA. Dumnealui crede că există foarte multe lucruri care nu au fost scrise despre istoria evreilor arădeni și ar fi păcat să se piardă.

Intervenții scurte au mai avut Ioan Cuzman, profesor universitar; Horia Truță, proprietarul Turnului de Apă din Arad și drd. Radu Hord, care studiază istoria comunității evreiești din zona Aradului. Printre participanți  îi mai amintim pe Maria Pantea, cercetător istoric la UVVG; deputatul Glad Varga și conf.univ. Sorin Bulboacă.

Margareta Szegő

  • 1
  • 3
  • 4

Evenimente

februarie 2023
LMaMiJVSD
   1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28      
« ian.   mart. »