Arad JC

Comunitatea Evreilor din Arad

sentio hero

Personalități istorice  la sărbătoarea șansei și a întâmplării

Postare

Vineri, 22 martie 2019, cu câteva ore înainte de intrarea în Shabbat, membrii comunității evreilor din Arad s-au întâlnit pentru cea mai veselă festivitate evreiască. Astfel, sala mare a căminului comunității s-a umplut de copii și adulți costumați în personaje din desene animate, bandiți ai vestului sălbatic, mușchetari, pisici, șoricei, regi, prinți și prințese.

Ionel Schlesinger, președintele comunității, i-a întâmpinat pe toți cu vorbe bune încă din pragul ușii, făcând ca fiecare să se simtă onorat, după care a început prezentarea evenimentului și a tradițiilor legate de el.

 

„Se spune că Purimul este celebrarea prin rugăciune a unui eveniment din istoria noastră. Purim înseamnă șanse, zaruri. Sunt multe traduceri care se referă la loteria organizată de Haman care dorea să stabilească data pentru exterminarea poporului evreu. Povestea succintă a acestor evenimente este găsită în cartea Esterei, Meghilat Ester, care va fi citită de către Boris Mor imediat ce reușiți să scăpați de mine”, glumește Ionel Schlesinger.

Specific de Purim

Evreii sărbătoresc prin aducere aminte, așa că, prin tradiție, se citește cartea Esterei, se organizează carnavaluri unde participanții vin mascați. De asemenea, prietenii, cunoscuții, colegii de serviciu și familiile își trimit reciproc prăjituri sau alte dulciuri. Mâncarea specifică acestei sărbători este o prăjitură specială numită Humăntaș, făcută dintr-un aluat cu o compoziție asemănătoare cornulețelor, dar în formă de triunghi, cu o umplutură de dulceață. Humăntașul este făcut astfel, spunăndu-se în diferite variante și tradiții evreiești ba că ar fi, în Iddiș,  Hamantashen, adică buzunarele, gențile lui Haman, ba că ar semăna cu pălăria în trei colțuri a aceluiași răufăcător. În Israel, Humăntașului i se  mai spune și oznei haman, pe românește: urechile lui Haman.

„Se mai bea și câte un pahar de vin. Numai un pahar de vin. Cine dorește două, mai cere. Fiind o sărbătoare veselă încercăm să ne binedispunem. Este una dintre puținele sărbători vesele ale evreilor“, adaugă președintele comunității.

 

Din istoria locală

Purimul este sărbătoarea șansei și a întâmplării deoarece exact în ziua în care a fost desemnat ca evreii să fie uciși de către Haman, soarta lor s-a întors și au fost salvați. Personajele principale ale întâmplării sunt eroii Estera și Mordechai, reflectați în costumele Soranei Szegő și a lui Charles de Vegvar.

 

De altfel, nu doar personajele pe care le-au întruchipat sunt istorice. Charles de Vegvar reprezentând el însuși o parte a istoriei, naționale și locale. El este nepotul cunoscutului aristocrat evreu din Arad, Francisc von Neuman, baron de Végvár, a cărui familie a contribuit semnificativ la dezvoltarea socio-economică a orașului nostru.

Vizita lui Charles de Vegvar a avut o mare însemnătate pentru comunitate. Președintele comunității a ținut să îi mulțumească personal că a participat la eveniment, totodată lăudându-i deosebitul costum de Mordechai.

Trei binecuvântări

Ca orice moment al vieții unui evreu, cu atât mai mult fiind o sărbătoare, și acesta a fost binecuvântat de trei ori. Prima dintre ele a fost pentru citirea Meghilat Ester, a doua pentru miracolele pe care le-au trăit înaintașii noștri, iar a treia pentru că am ajuns să trăim această zi. Binecuvântările au fost rostite de Boris Mor, oficiantul de cult al Comunității Evreilor din Arad, care a citit și Meghilat Ester.

„Știm  foarte bine că de multe ori de-a lungul istoriei poporul evreu a fost în pericol, a suferit numeroase persecuții. Întotdeauna poporul evreu a reușit să treacă mai departe. Suntem convinși că și de această dată și de acum înainte poporul evreu va dăinui, cu toți Hamanii care doresc să ne extermine.“ a menționat Ionel Schlesinger, după care a rostit cea de-a treia binecuvântare și a urat „Sărbători fericite“ publicului.

„Ideal, citirea Meghilat se face în prima zi de Purim și a doua zi și astăzi deja  suntem în a treia zi. De aia o să citesc cu trei binecuvântări, da’ nu spuse ca în mod normal, cum ar veni, deci numele lui Dumnezeu nu se mai spune. De fapt, astăzi nu se mai citește Meghilat, dar să auzim și noi“, explică Boris Mohr inainte de a începe să citească binecuvântările.

 

Conform tradiției la fiecare rostire a numelui  de Haman, sala a făcut o gălăgie enormă. Cei care au respectat cel mai bine acestă cutumă au fost  bineînțeles copiii, pe care obiceiul i-a înveselit la culme. Această reacție dictată de tradiția evreiască arată disprețul față de personajul negativ.

Spectacolul copiilor

Încet-încet, începe să devină tradiție ca grupa de copii participanți la activitățile organizate de cele două voluntare ale Clubului de Ebraică, Elda Botezatu și Margareta Szegő, să încânte publicul cu un spectacol de Purim. De această dată, cântecul preferat al tinerilor a fost Leitzan katan nehmad, în limba română Clovnul mic și drăguț, pe care au ținut să îl cânte în mai multe versiuni.

 

Cea mai mare senzație a fost apariția domnișoarei Elinor Botezatu într-un superb costum de clovn ce se potrivea perfect cu cântecul și cu atmosfera. În cântecul Leitzan katan nechmad, clovnul cel drăguț dansează de jur împrejur, iar cineva întreabă „clovnul meu mic, oare ai să dansezi și cu mine?“. Precum în cântec și în spectacolul nostru, toți copiii au dorit să danseze cu clovnul, astfel încât, spre încântarea publicului și deliciul părinților și a bunicilor, s-a încins o adevărată horă evreiască.

La sfârșit fiecare participant  costumat a fost întrebat ce anume reprezintă costumul lui. Conversația cea mai drăguță a fost, însă, în culise între o pisică, Karoline Reckerth (9 ani) și un șoricel, Ariela Szegő (5 ani).  Karo îi spune lui Ari că ea este pisică, iar Ariela declară un „chiț-chiț“, apoi mimează o sperietură și o fugă.

Premiați cu dulciuri

Danna Kalman, secretara Comunității Evreilor din Arad, s-a întrecut pe sine și a pregătit, din partea comunității, niște pachete pline de dulciuri pentru fiecare copil participant. Atât voluntarii Margareta Szegő și Elda Botezatu, cât și părinții, bunicii și copiii, au ținut să îi mulțumească și pe această cale pentru minunatele daruri și sprijinul pe care îl acordă cu atâta afecțiune de fiecare dată.

Cum a ținut să menționeze și președintele comunității, tot Danna Kalman a fost cea care s-a străduit să găsească și să comande, cele mai frumoase și mai gustoase prăjituri de Purim, de la un producător local. Prăjiturile, care au fost apreciate de către tineri ca fiind „mega bune“ au ajuns la fiecare participant.

Organizarea evenimentului a fost făcută, ca de obicei, de președintele comunității, ing. Ionel Schlesinger. La buna desfășurare a acestuia a ajutat doamna Ana Ioniță, cunoscută în comunitate prin alintul de tanti Ani.  Iată o mână de oameni care a creat unul din cele mai reușite evenimente ale comunității noastre astfel încât atât membrii comunității cât și bunicuții de la căminul de vârstnici al CEA să aibe parte de o sărbătoare pe cinste.

Kabalat și Oneg Shabat

Evenimentul s-a încheiat prin serviciul divin ținut de oficiantul de cult. Rugăciunea de Kabbalat Shabbat este cea prin care participanții au întâmpinat Shabbatul, ziua de odihnă pentru evrei. Imediat a urmat Kidushul, cu binecuvântările pentru vin și  pe Challah, cozonacul împletit, servit de Shabbat. Oneg Shabbat, adică bucuria de Shabbat, a constat mai ales în întâlnirea dintre oameni și discuțiile care s-au format.

Deși se lăsase seara, oamenii nu au mai vrut să se despartă nici după ieșirea din incinta comunității, discuțiile continuând la poarta căminului încă o oră.

Mishloach manot

Comunitatea evreilor din Arad nu i-a uitat nici pe bunicuții care din varii motive, fie ele datorită sănătății precare, fie datorită problemelor de deplasare nu au putut veni la Purim. Astfel încât, Danna Kalman a organizat peste 20 de voluntari cu vârste cuprinse între 5 și 50 de ani, pentru a merge la vârstinci și a le duce celebrele Mishloach Manot trimise și în acest an de Federația Comunităților Evreiești din România ajutată de Jewish Distribution Committee. Prin serviciul voluntarilor noștri, micile pachețele cu câteva prăjituri și un Meghilat Ester, au ajuns la 25 de bunicuți ajutați de comunitatea din Arad.

Vidorka M. Szegő

 

Arădeni, victime ale Holocaustului European

Postare

Cu două zile înainte de comemorarea internațională a victimelor Holocaustului, istorici și personalități arădene s-au adunat pentru câteva ore de aducere aminte la o masă rotundă cu tema „Arădeni – victime ale Holocaustului European”. Evenimentul a fost organizat de Centrul de studii iudaice „Academician Nicolae Cajal” al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în colaborare cu Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” și Comunitatea Evreilor din Arad. Întâlnirea a avut loc la Casa universitarilor și studenților UVVG în data de 25 ianuarie 2019.

                Prof. univ. Marius Grec, directorul Centrului de studii iudaice, a început dezbaterea menționând faptul că evreii care au locuit în acea perioadă în Arad nu au fost deportați în lagăre de concentrare, însă au suferit foarte mult datorită legilor rasiale, a confiscării averilor, a izolării sociale, a pauperizării rapide datorită acestor fenomene, sau a lagărelor de muncă forțată. În zona noastră, evreii au fost dați afară din locurile de muncă, elevii de origine evreiască au fost dați afară din școli, persoanele de origine evreiască din județ au trebuit să își părăsească casele, fiind strămutați în orașul Arad. O parte dintre ei au găsit adăpost la rude și prieteni, evrei și neevrei, alții au fost ajutați de comunitatea evreiască. Pe de altă parte, au fost evrei arădeni pe care evenimentele i-au prins în alte zone ale țării sau ale Europei de unde au fost deportați în lagăre de concentrare.

                Partea bună, partea rea

Când e vorba de Holocaust, și nu numai, sunt persoane care din diferite motive doresc să diminueze semnificația evenimentelor. Fie că îl neagă total, fie că spun „n-au murit decât atâția“, ori că nu doresc să ia în seamă suferința unei populații care a contribuit la construirea societății indiferent în ce țară ar fi fost. Pentru a ilustra cum un eveniment fie el cât de rău, poate fi descris din mai multe perspective, Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, a spus un banc, căci așa cum zice dumnealui „evreii ăștia fac glume și atunci când le merge cel mai rău”. Asfel, povestește cum Baci Gheorghe a căzut de pe acoperiș. Partea bună e că s-a prins de jgheab, cea rea că s-a rupt jgheabul, cea bună că era o căpiță, cea rea că…. și tot așa o poveste ce poate fi extinsă mult și bine, până aflăm că omul nostru a avut mult de suferit. Prin extrapolare, vedem că evreii care erau în Arad nu au fost duși la gazare, însă toată badjocura, ura sau indiferența, toate legile care i-au dus la marginea existenței umane le-au creat un coșmar greu de imaginat și cu atât mai greu de trăit.

                Președintele, Ionel Schlesinger își amintește cum familia lui, ascunsă în pivnița casei, a fost salvată prin faptul că portăreasa, întrebată fiind de către jandarmii maghiari, csendőrők, dacă în casă sunt jidani, a răspuns că nu. Deși, era și ea de origine maghiară a ales să fie în primul rând om. Din păcate sunt din ce în ce mai puțini cei care pot depune mărturie asupa evenimentelor de atunci. Gândurile președintelui au mers spre islamismul radical, atenție, nu religia islamică, care pune în pericol civilizația iudeo – creștină și nu numai. Un exemplu l-a constituit situația Israelului care a fost sancționată de Organizația Națiunilor Unite de 84 de ori în ultimii doi ani, în timp ce state care practică execuții în masă nu au fost sancționate.

                Refugiați din Sighet, ajunși în Arad

Doctorul Alexandru Dumnici, autorul cărții „Istoria medicinei evreiești din Arad” menționează câteva aspecte ale situației medicilor evrei din orașul nostru. Știut este faptul că datorită legilor rasiale medicii evrei nu au putut avea pacienți neevrei și nici bolnavii evrei nu aveau voie să fie consultați de medici de alte etnii. Dr. Alexandru Dumnici a ținut să menționeze numele depreciativ de „jizi“ folosit în documentele cercetate de dumnealui. Provenind din zona orașului Sighetul Marmației, dr. Dumnici a mai vorbit despre aproximativ 40 de refugiați evrei din Sighet care au ajuns să se adăpostească la rudele din Arad. Astfel, spune el, Holocaustul și-a pus amprenta foarte puternic pe evreii din toată țara.

                La masa rotundă s-a lăsat pentru un moment o liniște apasătoare după ce câțiva dintre participanți se întrebau cum a fost posibil așa ceva. Cei care au vizitat muzeul din Auschwitz încercau să înțeleagă cum se poate ca un popor cult, care a dat omenirii atât de multe presonalități, precum poporul german, să genereze astfel de orori.

„Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“

Ionel Schlesinger a răspuns prin cuvintele auzite de la unul dintre supraviețuitorii deportărilor dinTransnistria, dr. Liviu Beriș, le-a vorbit arădenilor de mai multe ori despre ororile prin care a trecut. Dumnealui are obiceiul să spună că „Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“. În opinia domnului Schlesinger acestea pot avea și un caracter antisemitic religios.  „De exemplu că evreii l-au ucis pe Isus. Isus s-a născut evreu și a murit evreu. De fapt, l-au ucis romanii și chiar dacă ar fi făcut-o evreii, nu poți să judeci după 100 de generații. Primii apostoli ai lui Isus au fost tot evrei. Atunci care evrei l-au ucis?“ întreabă Ionel Schlesinger.

Domnul Grec a continuat ideea dând o definiție de lucru a antisemitismului  în care menționeză faptul că acesta este îndreptat și asupra neevreilor. Domnia sa dă exemplul personal când, datorită faptului că este directorul Centrului de studii iudaice din Arad și a scris și vorbit foarte mult despre evrei cineva a crezut că este evreu. Persoana respectivă și-a negat bineînțeles antisemitismul. Iată însă că întrebarea și atitudinea  „ăla e evreu” duce spre atitudini negative și antisemitism mascat.

Între Holocaust și Shoah

Începând de la definiția antisemitismului s-au analizat și alți termeni. În părerea istoricilor de la această întâlnire cuvântul Holocaust care înseamnă ardere de tot, din grecescul holos, „complet” și kaustos , „ars” nu descrie adecvat suferința de atunci, deși este cel mai cunoscut. Un termen mai potrivit este cel evreiesc de Shoah  care înseamnă „ calamitate”, „nenorocire mare”  deoarece  nu toți cei care au suferit au fost arși, fie ei evrei sau neevrei.

O intervenție binevenită a avut-o Adelina Stoenescu, muzeograf al Complexului Muzeal Arad și strălucit pedagog. Dumneaei a povestit despre proiectul pe care l-a coordonat „În umbra Shoah-ului” desfășurat între anii 2008-2010. Datorită lui, elevii și profesorii arădeni au putut studia viața evreiască din Arad în secolul XX. Astfel, elevii au participat la activitățile Comunității Evreilor din Arad, s-au întâlnit cu membrii comunității și au ascultat mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului. Proiectul cu impact mare asupra liceenilor este detaliat pe pagina în limba Română a muzeului Yad Vashem din Israel.

Lectorul universitar Stelean –Ioan Boia, care a venit la dezbatere deși pe 25 ianuarie își aniversează ziua de naștere, a vorbit despre noi posibile colaborări cu CEA. Dumnealui crede că există foarte multe lucruri care nu au fost scrise despre istoria evreilor arădeni și ar fi păcat să se piardă.

Intervenții scurte au mai avut Ioan Cuzman, profesor universitar; Horia Truță, proprietarul Turnului de Apă din Arad și drd. Radu Hord, care studiază istoria comunității evreiești din zona Aradului. Printre participanți  îi mai amintim pe Maria Pantea, cercetător istoric la UVVG; deputatul Glad Varga și conf.univ. Sorin Bulboacă.

Margareta Szegő

  • 1
  • 4
  • 5

Evenimente

noiembrie 2024
LMaMiJVSD
     1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30  
« oct.   dec. »