La început, cei doi erau simpli legători de cărți. Cu timpul, ei s-au apucat de comerțul cu cărți, pentru ca mai apoi să își deschidă o librărie. Aveau într-o încăpere separată și o bibliotecă de unde arădenii puteau împrumuta ceea ce doreau să citească. Aici erau disponibile 2.321 de cărți în limba germană, 563 în maghiară, 201 în franceză[1].

Nefiind instruiți în meseria de librar, ei nu au luat legătura nici cu Austria, nici cu Germania, ci procurau cărțile prin intermediul unei firme din Pesta. Până în anul 1830 afacerea era bazată în mare parte pe cărțile școlare, deoarece lumea nu era așa de interesată de lucrările științifice. După aproape 25 de ani de la deschidere, frații Bettelheim reușesc să ia contact cu firme din Austria și Germania și să își diversifice oferta.

Afacerea celor doi a prosperat atât de mult, încât în anul 1845 au reușit să deschidă Editura Frații Bettelheim care a funcționat până în anul 1878 atât în Arad, cât și în Nagybecskerek, adică Bicicherecu Mare, o localitate din Banatul Sârbesc.

În același context îl găsim și pe Vilmos Bettelheim. Născut la 15 martie 1821, Vilmos ajunge să fie unul dintre cei mai activi cetățeni ai urbei. Intră și el în afacerea de familie, devine comerciant de cărți și apoi editor.[2]

[1] Margareta Szegő, „Realitatea Evreiască”, Nr. 620-621, decembrie 2022, pag. 9

[2] idem