Aron Chorin, înțelept, poet, învățător, stindard al reformei evreiești

Postare

În data de 3 August 1766, în localitatea Weisskirchen, situată în Moravia, azi Hranovice-Cehia,  se naște cel care avea să ducă faima micii comunități a evreilor din Arad dincolo de hotarele Imperiului Austro-Ungar.

Aron Chorin și-a început existența într-o familie de evrei obișnuită de la acea vreme. Ei se mută în anul 1780 în localitatea Deutschkreutz care însă nu avea o ieșiva (școală evreiască) unde să studieze Tora, astfel că își continuă studiile talmudice la Mattersdorf, localitatea învecinată. Însă, tânărul Aron nu e trimis la ieșiva pentru a deveni rabin ci, conform obiceiurilor vremii, pentru a deveni un bun evreu. Tocmai de aceea, după terminarea studiilor, ca un bun evreu ortodox, Aron Chorin se însoară (la 17 ani) și își încearcă norocul într-una din puținele meserii pe care evreii acelor timpuri aveau voie să le practice și anume comerțul.

Bunul cunoscător al Torei se dovedește, însă, a fi un comerciant mai puțin potrivit și eșuează în afaceri. Atunci pedagogul și mentorul său, rabinul Jeremias din Mattersdorf îl recomandă pentru a devein rabin în, de abia înființata, comunitate evreiască din Arad, care pe atunci număra doar 352 de membri. Pentru munca sa, noul rabin arădean, primește 4 florini imperiali, dar 9 luni mai târziu, în iunie 1790, comunitatea i-a mărit deja salariul la 5 florini imperiali.

Așa cum spune preietenul și biograful său, rabinul Leopopld Löw, faptul că și-a format o familie la vârsta de 17 ani, că a fost un elev foarte bun la ieșiva, precum și atitudinea lui față de tradiție dovedește că Aron Chorin nu avea de gând să se împotrivească tradiției ortodoxe. Din poziția de rabin, însă, Chorin observă toate greutățile evreilor din Arad, și nu numai, și simte nevoia să îi ajute așa cum poate. El îi înțelege pe enoriași atunci când aceștia se plâng că slujba este prea lungă iar ei sunt foarte obosiți după o zi de muncă. El le vede truda și observă cum semenii lui încearcă să răzbească într-o lume ostilă. Atunci când este întrebat dacă este cașer să mănânci sturionul, Chorin se documentează temeinic din sursele religioase după care îngăduie consumarea acestui pește.

În urma a ceea ce avea să fie cunoscut drept „marea controversă a peștelui”, în anul (1798) scrie lucrarea „Imre No’am” (Cuvinte de desfătare) unde își prezintă pe larg punctul de vedere legat de consumul sturionului. Aceasta este prima lucrare dintr-o serie de scrieri în care se vede clar gândirea progresistă a lui Aron Chorin și accentul pus pe schimbarea mentalității din comunitățile evreiești. Astfel, rabinul arădean aduce schimbări atât în ceea ce privește tradițiile din siangogă cât și în afara ei. Însă, lucrările publicate și gândirea emancipată i-a făcut pe rabinii din  Buda să îl convoace, în anul 1805, în fața unui tribunal rabinic unde i se cere să își retracteze afirmațiile din lucrarea „Emek ha-Shaweh” (Calea înțelegerii) sau, ca pedeapsă, să i se taie barba, o mare umilire. Aron Chorin este huiduit la ieșirea din sala de judecată.

Rabinul revine la comunitatea arădeană și își continuă munca, dar se oprește pentru un timp destul de lung din a publica. În anul 1807, înaintează totuși un apel organelor locale de stat, care anulează sentința tribunalului rabinic. În 1819, versurile lui de „selicha” (rugăciune de penitență) sunt tipărite la Ofen. La sfârșitul lor, Aron Chorin justifică pe scurt de ce a introdus cununia în sinagogă. O nouă lucrare apare un an mai târziu: „Dabbar be-`Itto” (Un cuvânt la timpul său). Aceasta îi supără pe rabinii cu o gândire conservatoare dar este primită foarte bine în cercurile rabinice progresiste din Germania. Anul următor este propus ca rabin la Viena, însă fără încuviințarea autorităților. Opinia lui Aron Chorin în privința religiei devine una tot mai solicitată. În 1821, Marele ducat de Baden îi cere părerea cu privire la reforme și la îndatoririle care îi revin unui rabin iar în 1841, templul de la Hamburg îi solicită sfatul legat de utilizarea unei cărți de rugăciuni revizuită.

Rabinul de Arad îi încurajează pe tinerii evrei să învețe o meserie, chiar dacă este foarte greu, ca evreu, să ajungi ucenic la un neevreu. Deobicei, evreii erau respinși pe bază etnico-religioasă astfel încât opțiunile lor în ceea ce privește alegerea mijloacelor de trai se restrângeau considerabil.

Chorin vede necesitățile impuse de schimbările vremii atât pe plan social cât și în plan religios și își susține comunitatea cu toată tăria, pe tot parcursul vieții. Fiecare publicație, fiecare discurs, fiecare eseu sau scrisoare, vorbește despre înnoirile ce pot fi aduse pentru a ajuta la integrarea evreilor în societate, respectând totodată și directivele religioase. El a gândit tot timpul ca un evreu ortodox pentru care comunitatea a fost pe primul loc. Astfel, rabinul împreună cu judele Moses Hirschl se gândesc construirea unei sinagogi și a unei școli evreiești însă demersurile lor întâmpină nenumărate obstacole atât în sânul comunității, în ceea ce privește școala, cât și din partea autorităților locale, în ceea ce priviește sinagoga. Se trimit mai multe petiții către Consiliul orășenesc iar în anul 1821 acesta constituie o comisie specială care hotărăște ca sinagoga și școala să fie ridicate în spatele primăriei  de atunci, acum în piața Avram Iancu. Construcția este, în repetate rânduri, amânată. Mai apoi, planurile se modifică din nou pentru piața Peștelui, pentru care comunitatea obține autorizație de construcție. Însă piedicile nu contenesc să apară, iar comunitatea hotărăște, până la urmă, să construiască complexul format din sinagogă, școală, locuințe pentru elevi și spații comerciale într-o altă locație, chiar și fără autorizație. Astfel, la data de 24 aprilie 1827 se începe săparea fundației. Însă ceea ce evreii săpau ziua noaptea era astupat. Atunci, judele Moses Hirschl are o idee deosebită. El merge la Viena pentru a cere audiență la împăratul Francisc al II-lea. Judele îi explică împăratului situația și îi oferă acestuia sinagoga. Împăratul acceptă oferta și îl decorează pe Moses Hirschl. De acum nimic nu mai împiedică ridicarea edificiului atât de drag lui Chorin. Nu este de mirare că în același an, rabinul începe să rostească rugăciunea pentru Francisc al II-lea, marele principe al Transilvaniei și pentru patrie în limba Germană. Siangoga se construiește după schițele arhitectului Heim Dominicus (Heim Domokos), care în 1934 devine cel dintâi primar al Aradului.

De fapt, anul 1834 este unul de o mare însemnătate pentru oraș deoarece se inaugurează sinagoga și Aradul devine oraș liber regesc. În data de 17 august 1834 baronul Orczi, comisar regal, vine la Arad pentru a înmâna oficialităților diploma de oraș liber regesc. Cu această ocazie cortegiul se orpește și la sinagogă unde este întâmpinat cu fast de rabin. Aron Chorin l-a binecuvântat pe baronul Orczi în prezența întregii comunități. Orga sinagogii este instalată în anul 1841. Aron Chorin moare la numai trei ani după aceea, pe data de 24 august 1844.

Pe tot parcursul activității sale ca rabin al Aradului, Aron Chorin se gândește să îi îndrume cât mai înțelept pe membrii comunității sale. Fiecare reformă este gândită pentru a veni în spijinul enoriașilor. În ciuda tuturor greutăților, rabinul arădean crează legături cu toate minoritățile etnice și religioase din oraș. Bunăoară, în timpul procesiunii funerare a marelui rabin clopotele tuturor bisericilor din oraș răsună în cinstea acestuia. La înmormântare participă toate personalitățile orașului iar necrologul său apare atât în publicațiile arădene cât și în cele evreiești și creștine din Europa centrală și de est.

Margareta Szegő

 

Bibliografie selectivă

  1. Löw Leopold (2017), Áron O schiță biografică, Editura “Vasile Goldiș” University Press Hereditas, Arad.
  2. Istoria Evreimii Arădene (1996), Editura Minimum, Tel Aviv.

 

Print Friendly, PDF & Email
Previous
Keshet Day XV: Importanța cuvintelor în iudaism
Next
Comunitatea noastră, pe ecranele din Haifa

Evenimente

martie 2021
LMaMiJVSD
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31     
« feb.   apr. »