Arad JC

Comunitatea Evreilor din Arad

sentio hero

Comunitatea noastră, pe ecranele din Haifa

Postare

Comunitatea evreilor din Arad a sărbătorit Hanuka în legătură directă cu mai multe comunități evreiești de pe întreg mapamondul. Raoul Vizental, președintele comunității arădene a răspuns cu entuziasm la propunerea venită din partea municipalității Haifa, asftfel că, împreună cu Moshe Bahar, directorul Beit Miler, Ronny Wittenberger, managerul studioului Beit Miler și Margareta Szegő, manager de proiect al comunității arădene au plănuit încă de la începutul lunii decembrie cum să organizeze această parte a festivității.

Seara de Hanuka a început cu un scurt discurs din partea lui Raoul Vizental. De asemenea, Boris Mor, oficiantul de cult al comunității, a spus câteva cuvinte despre semnificația sărbătorii. Au urmat grupul de copii al Clubului de Ebraică, organizat de Edla Botezatul și Margareta Szegő. Participanții la acest club sunt tinerii comunității, de la bebelaș la adolescenți. Ei au cântat „Hanuka, Hanuka”, „Ma-oz Tzur”, „Sevivon”, „Ner li” și „Iemei Ahanuka”. Ca în fiecare an, elevii Colegiului de Artă „Sabin Drăgoi” au prezentat un mic concert profesionist de cântece de Hanuka, presărat cu melodii din folclorul evreiesc. Ei au fost conduși de prof. Monica Milichi-Tebuie și acompaniați la pian de prof. Laura Manolache. Lumânările de Hanuka au fost aprinse de Sorana și Emi, doi dintre copii cei mai activi ai clubului de ebraică. Fiind și ziua de naștere a lui Ionel Schlesinger, președintele de onoare al comunității, colegii lui s-au gândit să îi facă o surpriză. Dumnealui a primit în loc de tort o gogoașă cu o lumânare în timp ce toți participanții îi cântau „Yom huledet sameah!” și „La mulți ani!”.

Toate aceste momente au fost transmise live atât către Haifa, Israel prin Beit Miler cât și către grupuri Interact și comunități evreiești din Sankt Petersburg, Rusia; Ghedera, Israel; Zagreb, Croația;  comunitatea Habad din București și Nahariya, Israel. Ca urmarea a transmisiilor live, am primit și filmarea din templul Coral, din București unde  însuși Klaus Iohannis, președintele României a aprins lumânările de Hanuka alături de Marele Rabin Menachen Hacohen. În discursul său din sinagogă, președintele țării a transmis un mesaj clar de intoleranță față de antisemitism, rasism și xenofobie.

La sfârșitul evenimentului, toți participanții au primit tradiționalele sufganiot, niște gogoși umplute cu gem , făcute special pentru acest eveniment.

Vidorka M.  Szegő

Aron Chorin, înțelept, poet, învățător, stindard al reformei evreiești

Postare

În data de 3 August 1766, în localitatea Weisskirchen, situată în Moravia, azi Hranovice-Cehia,  se naște cel care avea să ducă faima micii comunități a evreilor din Arad dincolo de hotarele Imperiului Austro-Ungar.

Aron Chorin și-a început existența într-o familie de evrei obișnuită de la acea vreme. Ei se mută în anul 1780 în localitatea Deutschkreutz care însă nu avea o ieșiva (școală evreiască) unde să studieze Tora, astfel că își continuă studiile talmudice la Mattersdorf, localitatea învecinată. Însă, tânărul Aron nu e trimis la ieșiva pentru a deveni rabin ci, conform obiceiurilor vremii, pentru a deveni un bun evreu. Tocmai de aceea, după terminarea studiilor, ca un bun evreu ortodox, Aron Chorin se însoară (la 17 ani) și își încearcă norocul într-una din puținele meserii pe care evreii acelor timpuri aveau voie să le practice și anume comerțul.

Bunul cunoscător al Torei se dovedește, însă, a fi un comerciant mai puțin potrivit și eșuează în afaceri. Atunci pedagogul și mentorul său, rabinul Jeremias din Mattersdorf îl recomandă pentru a devein rabin în, de abia înființata, comunitate evreiască din Arad, care pe atunci număra doar 352 de membri. Pentru munca sa, noul rabin arădean, primește 4 florini imperiali, dar 9 luni mai târziu, în iunie 1790, comunitatea i-a mărit deja salariul la 5 florini imperiali.

Așa cum spune preietenul și biograful său, rabinul Leopopld Löw, faptul că și-a format o familie la vârsta de 17 ani, că a fost un elev foarte bun la ieșiva, precum și atitudinea lui față de tradiție dovedește că Aron Chorin nu avea de gând să se împotrivească tradiției ortodoxe. Din poziția de rabin, însă, Chorin observă toate greutățile evreilor din Arad, și nu numai, și simte nevoia să îi ajute așa cum poate. El îi înțelege pe enoriași atunci când aceștia se plâng că slujba este prea lungă iar ei sunt foarte obosiți după o zi de muncă. El le vede truda și observă cum semenii lui încearcă să răzbească într-o lume ostilă. Atunci când este întrebat dacă este cașer să mănânci sturionul, Chorin se documentează temeinic din sursele religioase după care îngăduie consumarea acestui pește.

În urma a ceea ce avea să fie cunoscut drept „marea controversă a peștelui”, în anul (1798) scrie lucrarea „Imre No’am” (Cuvinte de desfătare) unde își prezintă pe larg punctul de vedere legat de consumul sturionului. Aceasta este prima lucrare dintr-o serie de scrieri în care se vede clar gândirea progresistă a lui Aron Chorin și accentul pus pe schimbarea mentalității din comunitățile evreiești. Astfel, rabinul arădean aduce schimbări atât în ceea ce privește tradițiile din siangogă cât și în afara ei. Însă, lucrările publicate și gândirea emancipată i-a făcut pe rabinii din  Buda să îl convoace, în anul 1805, în fața unui tribunal rabinic unde i se cere să își retracteze afirmațiile din lucrarea „Emek ha-Shaweh” (Calea înțelegerii) sau, ca pedeapsă, să i se taie barba, o mare umilire. Aron Chorin este huiduit la ieșirea din sala de judecată.

Rabinul revine la comunitatea arădeană și își continuă munca, dar se oprește pentru un timp destul de lung din a publica. În anul 1807, înaintează totuși un apel organelor locale de stat, care anulează sentința tribunalului rabinic. În 1819, versurile lui de „selicha” (rugăciune de penitență) sunt tipărite la Ofen. La sfârșitul lor, Aron Chorin justifică pe scurt de ce a introdus cununia în sinagogă. O nouă lucrare apare un an mai târziu: „Dabbar be-`Itto” (Un cuvânt la timpul său). Aceasta îi supără pe rabinii cu o gândire conservatoare dar este primită foarte bine în cercurile rabinice progresiste din Germania. Anul următor este propus ca rabin la Viena, însă fără încuviințarea autorităților. Opinia lui Aron Chorin în privința religiei devine una tot mai solicitată. În 1821, Marele ducat de Baden îi cere părerea cu privire la reforme și la îndatoririle care îi revin unui rabin iar în 1841, templul de la Hamburg îi solicită sfatul legat de utilizarea unei cărți de rugăciuni revizuită.

Rabinul de Arad îi încurajează pe tinerii evrei să învețe o meserie, chiar dacă este foarte greu, ca evreu, să ajungi ucenic la un neevreu. Deobicei, evreii erau respinși pe bază etnico-religioasă astfel încât opțiunile lor în ceea ce privește alegerea mijloacelor de trai se restrângeau considerabil.

Chorin vede necesitățile impuse de schimbările vremii atât pe plan social cât și în plan religios și își susține comunitatea cu toată tăria, pe tot parcursul vieții. Fiecare publicație, fiecare discurs, fiecare eseu sau scrisoare, vorbește despre înnoirile ce pot fi aduse pentru a ajuta la integrarea evreilor în societate, respectând totodată și directivele religioase. El a gândit tot timpul ca un evreu ortodox pentru care comunitatea a fost pe primul loc. Astfel, rabinul împreună cu judele Moses Hirschl se gândesc construirea unei sinagogi și a unei școli evreiești însă demersurile lor întâmpină nenumărate obstacole atât în sânul comunității, în ceea ce privește școala, cât și din partea autorităților locale, în ceea ce priviește sinagoga. Se trimit mai multe petiții către Consiliul orășenesc iar în anul 1821 acesta constituie o comisie specială care hotărăște ca sinagoga și școala să fie ridicate în spatele primăriei  de atunci, acum în piața Avram Iancu. Construcția este, în repetate rânduri, amânată. Mai apoi, planurile se modifică din nou pentru piața Peștelui, pentru care comunitatea obține autorizație de construcție. Însă piedicile nu contenesc să apară, iar comunitatea hotărăște, până la urmă, să construiască complexul format din sinagogă, școală, locuințe pentru elevi și spații comerciale într-o altă locație, chiar și fără autorizație. Astfel, la data de 24 aprilie 1827 se începe săparea fundației. Însă ceea ce evreii săpau ziua noaptea era astupat. Atunci, judele Moses Hirschl are o idee deosebită. El merge la Viena pentru a cere audiență la împăratul Francisc al II-lea. Judele îi explică împăratului situația și îi oferă acestuia sinagoga. Împăratul acceptă oferta și îl decorează pe Moses Hirschl. De acum nimic nu mai împiedică ridicarea edificiului atât de drag lui Chorin. Nu este de mirare că în același an, rabinul începe să rostească rugăciunea pentru Francisc al II-lea, marele principe al Transilvaniei și pentru patrie în limba Germană. Siangoga se construiește după schițele arhitectului Heim Dominicus (Heim Domokos), care în 1934 devine cel dintâi primar al Aradului.

De fapt, anul 1834 este unul de o mare însemnătate pentru oraș deoarece se inaugurează sinagoga și Aradul devine oraș liber regesc. În data de 17 august 1834 baronul Orczi, comisar regal, vine la Arad pentru a înmâna oficialităților diploma de oraș liber regesc. Cu această ocazie cortegiul se orpește și la sinagogă unde este întâmpinat cu fast de rabin. Aron Chorin l-a binecuvântat pe baronul Orczi în prezența întregii comunități. Orga sinagogii este instalată în anul 1841. Aron Chorin moare la numai trei ani după aceea, pe data de 24 august 1844.

Pe tot parcursul activității sale ca rabin al Aradului, Aron Chorin se gândește să îi îndrume cât mai înțelept pe membrii comunității sale. Fiecare reformă este gândită pentru a veni în spijinul enoriașilor. În ciuda tuturor greutăților, rabinul arădean crează legături cu toate minoritățile etnice și religioase din oraș. Bunăoară, în timpul procesiunii funerare a marelui rabin clopotele tuturor bisericilor din oraș răsună în cinstea acestuia. La înmormântare participă toate personalitățile orașului iar necrologul său apare atât în publicațiile arădene cât și în cele evreiești și creștine din Europa centrală și de est.

Margareta Szegő

 

Bibliografie selectivă

  1. Löw Leopold (2017), Áron O schiță biografică, Editura “Vasile Goldiș” University Press Hereditas, Arad.
  2. Istoria Evreimii Arădene (1996), Editura Minimum, Tel Aviv.

 

Keshet Day XV: Importanța cuvintelor în iudaism

Postare

 

În duminica din 17 noiembrie 2019, Comunitatea Evreilor din Arad s-a alăturat comunităților evreiești din țară pentru a lua parte la cea de a XV-a ediție a programului național Keshet. Comunitățile evreiești participante au ținut concomitent câte o întâlnire în fiecare oraș  înscris la program, cu tema „Importanța cuvintelor în iudaism”.

În comunitatea arădeană, cele peste treizeci de persoane participante au avut parte de un program bine pus la punct, organizat de Ionel Schlesinger, Danna Kalman și Raoul Vizental. Întâlnirea a demarat prin cuvântul de bun venit al lui Ionel Schlesinger, președintelui comunității și scurtă prezentare a lui Boris Mor, oficiantul de cult al Comunității Evreilor din Arad. El a vorbit despre cuvinte, importanța lor și puterea lor, făcând o paralelă între lumea modernă unde suntem copleșiți de o sumedenie de texte atât la radio, presă  și televizor cât și în social media, precum whatsapp și facebook și iudaism unde cuvintele primesc o altă dimensiune. „Cuvintele evreului sînt sfinte și trebuie să aibe foarte mare grijă pentru a nu le profana. Aceasta este o mare inovație în comparație cu relația noastră lumească cu cuvintele”, spune Boris Mor. Oficiantul de cult al comunității a continuat prin a da exemple din școli unde dacă un elev rănește fizic un alt elev este foarte grav, dar nu se iau măsuri în cazul rănilor psihice cauzate de insulte. El vorbește cu patimă despre cuvântul omului care odată dat nu trebuie încălcat.  „Binecuvântarea sau rugăciunea au putere foarte mare de a schimba realitatea… Cuvintele au putere foarte arme de a răni și chiar de a ucide și în potriva acestui fapt ele au puterea de a da viață, de a consiolida, de a-i încuraja pe cei care au nevoie de ele”, explică Boris Mor. Boris precizează că Brit Mila, este legământul pe care poporul evreu l-a făcut cu divinitatea, „mila” însemnând cuvânt.

Întâlnirea a continuat prin proiectarea unor videoclipuri în care Rafael Shaffer, prim rabinul României explică mai multe concepte din iudaism. Dumnealui vorbește despre kippah, luându-și propria kippa de pe cap și arătând-o. „Este asta”, spune el. Tot rabinul explică ce este și cum se pune o mezuzah la tocul ușii, cum se folosește talitul, adică șalul de rugăciune și ce sunt tefilim. De fiecare dată când vorbește despre ceva arată obiectul, îl întoarce pe toate părțile și îl descrie cu minuțiozitate. Fiecare simbol este explicat, fiecare detaliu este arătat. „Am vorbit despre kippah am arătat o kippah. Am vorbit despre tahlit am arătat un tahlit. Am vorbit despre mezuzah ați văzut o mezuzah. Despre Brit Mila nu vorbim” glumește Ionel Schlesinger spre nedumerirea unora și zâmbetele celorlalți.

La mijlocul evenimentului s-a făcut obișnuita pauza de cafea și fotografia de grup apoi s-a continuat cu videoclipurile. Participanții au văzut o nuntă evreiească 100% ortodoxă cu toate tradițiile curentului. Mirii au explicat de ce au ales această cale și care sunt bucuriile și provocările lor.

După multitudinea de informații, Ionel Schlesinger, președintele comunității a dat drumul dezbaterilor. Provocarea a fost primită de Eva Bucur care a precizat importanța femeii în iudaism și a ținut o foarte interesantă cuvântare despre Mihail Sebastian. Deși este una dintre valorile naționale, puțină lume știe toată povestea vieții lui Sebastian. Numele adevărat al celebrului autor este Iosif Mendel Hechter, el fiind evreu de origine. Doamna Eva a relatat multe dintre problemele cu care s-a confruntat Mihail Sebastian datorită originii sale și faptul că a avut „ghinionul de a deceda la 37 de ani sau norocul de a nu mai prinde perioada comunistă de cenzură”.  Discuțiile au mai continuat pe diverse teme.

Margareta Szegő

Foto: Ionel Schlesinger

 

 

Clubul de ebraică s-a mutat în sukkah

Postare

Timp de opt zile, începând cu seara de 13 octombrie 2019, membrii Comunității Evreilor din Arad au sărbătorit Sukkotul. Sărbătoarea tabernacolelor sau a corturilor începe la aproximativ două săptămâni de la anul nou evreiesc și cade în perioada recoltei din Israel. Tradiția spune ca fiecare evreu să stea într-o sukka, adică un fel de cort al cărui acoperiș trebuie să fie din plante. Un astfel de cort a fost construit și în curtea căminului de vârstnici al Comunității Evreilor din Arad, fiind folosit atât pentru celebrările din zilele de sărbătoare cât și pentru alte activități, fiecare rezident al căminului sau membru al comunității putând sta în cort pentru a citi, asculta muzică, povesti cu cei apropiați etc.

Printre momentele mai deosebite ale perioadei de sukkot au fost cele în care coordonatoarele Clubului de Ebraică, Elda Botezatul și Margareta Szegő au adus copiii din comunitate în sukkah. Ele le-au povestit copiilor despre cele opt zile de sărbătoare, cum se sărbătorește, ce sunt zilele de Col hamoed, ce înseamnă  și cum se construiește o sukkah. Toate acestea au fost presărate cu câteva cuvinte noi în ebraică și asezonate cu niște cântecele pentru copii.

Pentru a înțelege mai bine toate acestea Elda Botezatul a adus lipici, cutii de carton, pensule culori acrilice și alte materiale pentru a construi o sukkah. Mânuțele dibace ale copiiilor au găsit fiecare câte ceva de făcut, ele fiind ajutate atât de cele două organizatoare cât și de Adriana Reckerth, una dintre mămici. Astfel, copiii au reușit să facă macheta fără să se murdărească chiar așa de tare. Sorana, unul dintre copiii participanți, a venit cu o idee mai năstrușnică de a decora sukkah. Ea a luat frunze din care a făcut ștampile de toate culorile și împreună cu prietena ei Karo au creat tipare multicolore. Elinor, fiind cu câțiva ani mai mare a revigorat câteva din vechile ornamente din sukkah. Până și bebelașul familiei Botezatu și-a intrat în rol, dorind să dea jos toate minunatele ornamente viu colorate aduse de părinții lui din Israel.

Bineînțeles, că activitatea a avut și partea ei de socializare în care copiii au povestit și  s-au jucat în voie. Vremea caldă și frumoasă a permis ca activitatea să se desfășoare timp de câteva ore.

Text și foto:

Vidorka Szegő

Sărbătoarea corturilor între vechi și nou

Postare

 

În duminica din 13 octombrie 2019, evreii din Arad s-au adunat cu mic cu mare pentru a se bucura împreună de una dintre cele trei sărbători de pelerinaj din iudaism. Sukkotul sau sărbătoarea corturilor ține șapte zile în Israel și opt zile în diaspora. Din punct de vedere agricol, ea marchează sfârșitul perioadei de recoltare în Israel, iar din punct de vedere istoric ne amintește de cei 40 de ani de  pelerinaj în deșert, timp în care evreii locuiau în corturi.

Tocmai de aceea, de Sukkot se instalează un cort mare în curtea Căminului de vârstnici al comunității, care mai apoi este decorat. Anul acesta instalarea a fost făcută tot de angajații căminului, ca în fiecare an, dar partea de împodobire a fost mai deosebită deoarece multe dintre decorațiuni erau aduse de Elda Botezatul și familia ei direct din Israel. O dată cu sărbătorile de toamnă au început și activitatea clubului de ebraică coordonat de Margareta Szegő și Elda Botezatul, unde copiii din comunitate au pregătit frumoase ghirlande din hârtie colorată cu care au decorat cortul. Pentru ca totul să fie pregătit din timp, Ionel Schlesinger, președintele comunității, Danna Kalman, secretara comunității, Ana Ioniță adică tanti Ani, Raoul Vizental, împreună cu familia, Elda Botezatu, împreună cu familia și Margareta Szegő împreună cu familia au venit mai repede pentru a decora și a pune cele necesare pe masă. Le mulțumim tuturor și pe această cale. Cortul a arătat minunat fiind împodobit și cu elementele vechi  și cu cele noi.  Bineînțeles că între timp curtea căminului a devenit spațiul de joacă a copiilor celor trei familii, care au sărit, au cântat și s-au fugărit.

Lumea s-a adunat la ora 18 și jumătate, când s-a ținut și rugăciunea de Mincha, după care au fost poftiți la masa din Sukka (cort) unde Ionel Schlesinger, președintele comunității a ținut un discurs de întâmpinare iar Abraham Erenfeld, rabinul comunității a prezentat semnificația sărbătorii și obiceiurile legate de aceasta. Printre participanți îi amintim pe Emeric Czege, preot reformat și Gheorghe Schwartz, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori arădeni. Surpriza serii a fost Ivan Bloch, președintele comunității din Lugoj, care a vorbit despre problemele comunități pe care o conduce și evenimentele pe care le organizează. Totodată dumnealui a ținut să menționeze suflul nou din comunitățile din România și anume pe Ery Pervulescu, unul dintre cei mai activi membri ai obștei Caransebeș, acum directorul de Programe Evreieşti pe România.

Participanții au servit cozonaci, două feluri de struguri, mere, miere și vin. Senzația serii a făcut-o bebe Edy, cel mai tânăr membru al familiei Botezatu și copii care cu doar jumătate de oră înainte au țopăit prin curte. Deși frigul serii a început să se simtă tot mai mult, participanții au mai stat la „un pahar de vorbă” mult după încheierea oficială a evenimentului.

Vidorka  M. Szegő

Foto: Danna Kalman

 

 

 

„Ne amintim și amintim”

Postare

Comunitatea Evreilor din Arad a marcat în data de 10 octombrie 2019 Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, în cimitirul de rit neolog. În afară de membrii comunității noastre, la eveniment au mai participat Înalt Prea Sfințitul Timotei Seviciu, arhiepiscopul Aradului; Călin Bibarț, primarul Aradului; Adelina Stoenescu, muzeograf; Kiraly Arpad, protopop romano-catolic de Arad; Czege Emeric, preot reformat; Abraham Erenfeld, rabinul comunității; Sorin Seviciu, protopop onorar greco-catolic, preotul Tiberiu Ardelean și preotul Emil Roman. De asemenea au ținut să fie alături de noi  prof. univ. dr. ing. Mariana Nagy, decan facultății de Științe Exacte al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Tiberiu Dekany, fostul viceprimar al Aradului, prof. univ. dr. Marius Grec, directorul Centrului de Studii Iudaice  „Academician Nicolae Cajal” din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad, Emanuel Grec, cercetător în studii iudaice, la universitatea Heidelberg, conf. univ. dr. Speranţa Milancovici, decan al Facultății de Ştiinţe Socio Umane şi Educaţie Fizică şi Sport, al UVVG Arad. Împreună cu profesorii de la Universitatea „Vasile Goldiș” a venit și  prof. univ. Louis Begioni, de la Universitatea „Tor Vergata” din Roma, precum și două clase de elevi cu profesori.

„Ne amintim și amintim de martirii noștri  dispăruți, umiliți, badjocoriți, uciși, în ceea ce numim noi Holocaust, pentru noi cea mai neagră perioadă a istoriei recente. Ne amintim și amintim. Este o datorie pentru noi. Cum am mai amintit și altă dată, morții noștri nu cer răzbunare, dar ne obligă să avem grijă ca martiriul lor să nu fie dat uitării. De aceea, an de an facem aceste comemorări” a spus Ionel Schlesinger președintele Comunității Evreilor din Arad la începutul discursului său. Dumnealui a făcut o paralelă între cazul Alexandrei Măceșanu, care a șocat opinia publică stârnind emoție, compasiune și revoltă și cazul celor peste 6 milioane de persoane ucise în Holocaust care nu mai produce aceleași emoții.  „Sunt oameni care neagă că acele întâmplări au avut loc, fie discută pe marginea numărului. Iată de ce suntem obligați an de an să facem aceste comemorări. Noi nu uităm trecutul dar nu suntem ancorați în trecut”, spune domnul președinte. De asemnea a menționat nenumăratele atentate împotrivan evreilor care au loc pe mapamond, ultimul fiind chiar cu o zi înainte de comemorare. În orașul Halle, din Germania, în data de 9 octombrie 2019, a avut loc un atac terorist la sinagoga unde se ținea slujba de Yom Kipur. Atentatul s-a soldat cu doi morți și mai mulți răniți.

„ Cunoașterea trecutului este necesară pentru că această cunoaștere ne furnizează elementele necesare pentru a ști că în orice situație dată cum să acționăm efficient pentru a avea grijă ca asemenea evenimente, ca să le zic așa, să nu aibe loc nici acum nici în viitor. Cu atât mai mult cunoașterea trecutului este necesară, pentru că constatăm, cu îngrijorare, recrudescența fenomenului antisemit, manifestările de ură față de evrei, care în ultima vreme sunt din ce în ce mai numeroase. În multe țări, Germania, Belgia, Franța, Olanda, au loc frecvente atacuri fizice, nu numai verbale, împotriva evreilor, fie ei tineri, bătrâni, copii. Guvernele acestor mari democrații nu sunt în stare să ia măsuri eficiente pentru eradicarea acestui fenomen. În Germania mărșăluiesc fără restriște neonaziștii, desigur sunt și cei care mărșăluiesc în contra acestora. Iranul, cel mai mare finanțator al terorismului mondial, declară, proclamă fățiș că ei vor ștergerea Israelului de pe hartă. Statele Unite singura mare putere care a luat măsuri prin sancțiuni împotriva Iranului. Iarăși, marile democrații europene militează pentru menținerea bunelor relații cu Iranul. Asta iarăși ne aduce aminte de perioada ascensiunii lui Hitler, când încă, tot așa marile puteri ar fi avut posibilitatea să-l oprească. Până când Hitler a avut treabă doar cu evreii nu a fost nicio problemă, dar când a dat foc la întreaga planetă a fost deja prea târziu. Iată de ce  noi chiar trebuie să fim atenți la astfel de fenomene”, explică Ionel Schlesinger.

La fiecare comemorare, atât președintele, cât și alți membri ai comunității noastre vorbesc despre cum să prevenim astfel de nenorociri și cum trebuie să luptăm împotriva xenofobiei. Tocmai de aceea a fost o onoare să îi vedem pe elevii doamnei Otilia Huț, profesor de Istorie la liceul Penticostal din Arad și pe cei ai doamnei Ildiko Gal, profesor de Istorie la Școala Gimnazială „Aron Cotruș” din Arad, ambi dascăli colaboratori ai Simonei Stieger, unul dintre cei mai pasionați profesori de Istorie, care participă an de an la evenimentele organizate de noi.

Fiind vorba despre trecut, președintele comunității, Ionel Schlesinger, a menționat două momente importante și de actualitate din istoria recentă. Primul se referă la perioada nazistă, când în toată Germania se auzea și se vedea scris „Juden raus,  nach Palästina” adică „evreii, să plece în Palestina”, iar azi  în aceeași țară se aude „Juden raus aus Palästina”, „evreii afară din Palestina”.

„Cel mai des ura împotriva evreilor nu se manifestă direct ci se manifestă ca acțiuni de delegitimare a statului evreu și negarea dreptului poporului evreu de a avea un stat național propriu. Pentru aceasta, deseori auzim de la marii cunoscători, care în afară de fotbal se pricep și la toate celelalte probleme ale lumii, expresia că Holocaust este ceea ce fac evreii cu palestinienii, referitor la conflictul existent în Orientul Mijlociu. Sigur că niște minime cunoștiințe în acest domeniu ar fi împiedicat o asemenea abordare. Precum cred că se știe, în perioada premergătoare Holocaustului, evreii pe unde au stat, nu au înjunghiat oamenii pe stradă, nu și-au dat foc, nu au detonat bombe ucigând nevinovați, nu au tras tiruri de rachete asupra altora. În zilele noastre, în Israel, palestinienii, o parte, nu toți, înjunghie pe stradă la întâmplare cetățeni, intră cu mașinile în grupuri de oameni care așteaptă la autobuz, iar din fâșia Gaza se trage cu rachete asupra Israelului. Sigur că forțele de securitate israeliene, în legitimă apărare îi împușcă pe atacatori, iar când se trage cu rachete asupra Israelului, după multe și repetate avertismente, israelienii sunt obligați să atace țintele respective. Din păcate, cu această ocazie mor și oameni nevinovați iar poporul palestinean suferă din cauza demenților conducători pe care îi are.

Holocaustul ce a fost? A fost o acțiune organizată de un stat ce urmărea nimicirea unei întregi populații, a celor care au avut vina de a se naște evrei. În Holocaust a pierit jumătate din populația evreiască a globului. Palestinienii, la înființarea statului Israel, erau în jur de 300 de mii. Astăzi, sunt peste 2 milioane. O bună parte din ei, cetățeni ai statului Israel cu toate drepturile, cu reprezentanți în parlamentul israelian, deputați care din parlament atacă statul israelian și nu îl recunosc, beneficiază de toate drepturile de cetățean, ajutor medical, ajutor social și așa mai departe. Israelul primind rachete din fâșia Gaza, totuși, livrează apă, livrează energie electrică, medicamente și ajutor poporului palestinean care trăiește în fâșia Gaza. Gravi bolnavi din fâșia Gaza sunt tratați în spitalele de top din Israel. Nu de mult, soția președintelui autorității palestiniene, marele dușman al statului Israel, a fost tratată într-un spital israelian. Vedeți? Și totuși evreii sunt acuzați că fac Holocaust în Palestina. Curat Holocaust! ” spune președintele ironic.

A fost păstrat un moment de reculegere în memoria martirilor. Rugăciunea pentru cei decedați a fost făcută de rabilul Abraham Erenfeld, împreună cu cantorul Moris Bor.

„În acest context al comemorării martirilor noștri, noi afirmăm că dincolo de obligația noastră de a veghea ca martiriul lor să nu fie dat uitării suntem conștienți că trebuie să veghem ca nici generația actuală, nici generațiile următoare să nu mai aibe parte de asemenea nenorociri. Niciodată nu uităm să omagiem pe acei neevrei care în acele timpuri de restriște, chiar punându-și în pericol propria existență, au căutat să îi ajute pe semenii lor aflați în pericol. Trebuie să subliniez și să îmi exprim satisfacția și bucuria pentru foarte bunele și caldele relații cu frații noștri creștini pe aceste binecuvântate meleaguri ale Aradului. Putem spune că noi onorăm memoria martirilor noștri continuând să fim cetățeni loiali și folositori ai României, fiind în același timp fermi susținători ai dreptului Israelului de a fi statul național al poporului evreu în cadrul unor granițe sigure și trăind în pace cu vecinii săi” ne spune, Ionel Schlesinger.

La sfârșitul evenimentului domnul președinte și ceilalți membri ai comunității au mulțumit  participanților celorlalte culte și etnii pentru solidaritate și au mai schimbat anumite impresii atât cu oficialitățile cât și cu elevii și profesorii prezenți la eveniment. O parte din vizitatori au ținut să pună o piatră pe mormântul rudelor ori prietenilor decedați.

Text și foto

    Margareta Vidorka Szegő

Concert Judith Klein și  David Klezmer Band la sinagoga de rit neolog

Postare

 

Una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite trupe de Klezmer din Ungaria a poposit pe data de 7 iulie 2019 la Arad. Concertul „Klein Judith și David Klezmer Band“ a fost organizat de Andrei Soreanu în colaborare cu Comunitatea Evreilor Arad. Astfel, sinagoga neologă din Arad, s-a umplut, duminică după masa, cu arădenii cu mult înainte de ora 17. Profesori universitari, medici, artiști, bibliotecari, programatori, jurnaliști, arhitecți, zugravi, etc, toți cei care iubesc muzica evreiască și-au modificat programul astfel încât să ajungă la acest concert.

 

„Se pare că deși este duminică după masa spre seară, deși este caniculă, deși se anunță un cod meteo portocaliu, deși mai sunt și alte evenimente în Arad, tot s-a umplut sinagoga pentru acest concert. Vă mulțumim că ați venit într-un număr atât de mare“ le spune Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, celor peste 200 de spectatori.

 

Concertul  de acum este unul cu totul special pentru orașul nostru și locuitorii lui, deoarece celebrează împlinirea a 185 de ani a sinagogii de rit neolog din Arad. „Ne face bucurie ca să putem pune sinagoga la dispoziția arădenilor, pentru evenimente culturale“, subliniază Ionel Schlesinger.

 

 

Jocuri și discuții muzicale

 

Muzica Klezmer provine din cultura evreiască ashkenazi și îmbină  melodii interpretate la nunți, brit milah  și alte evenimente ale comuntăților evreiești din Europa centrală și de est. Provocând emoții foarte puternice, lăutarii evrei, numiți klezmorim, au fost chemați la evenimentele etniilor conlocuitoare unde au fost influențați de folclorul românesc, muzica romani, folclorul maghiar, etc, primind totodată un anume iz balcanic. Combinația tuturor acestor elemente ne dă un  gen de muzică unic în lume, care îmbină jocurile lăutarilor din zona noastră cu discuțiile muzicale ale cântăreților de Jazz, aducând în acest creuzet artistic până și construcții de muzică clasică.

 

Bineînțeles, Klezmerul spune în primul rând povestea sufletului evreiesc, fiind îmbibat de cultura și tradiția iudaică. Când asculți Klezmer auzi tristețean de mii de ani a unui popor care a simțit de foarte multe ori că nu are loc pe Terra, că nu este dorit, cu toate că este poporul care are ca ghid existențial concepția de Tikkun Olam, de a face o lume mai bună pentru toți locuitorii planetei.

 

Trupa David Klezmer Band a luat ființă în anul 1999 și îi include pe Jozsef David (clarinet); Istvan Kerek (vioară, violă); Adam Moser (acordeon); Istvan Rozsa (tubă; trompetă; chitară bas); Zoltan Varro (percuție) și pe Judit Klein(voce).

 

Ei au cântat împreună la mai multe festivaluri și concerte din Ungaria, Elveția, Austria, România, Cehia, Slovacia, etc multe dintre acestea fiind televizate. În anul 2000, au primit premiul Emerton pentru cel mai bun concert de studiou al anului din partea Radioului și a Televiziunii Maghiare.

 

Cunoscuți ai publicului arădean

 

Au mai fost în Arad în anul 2007 când au cântat tot în sinagoga de rit neolog și au impresionat publicul arădean. Impactul a fost așa de mare încât  în 2017, când au cântat la Teatrul de stat „Ioan Slavici” Arad au făcut-o cu sala mare plină. Și aceste evenimente au fost organizate de Andrei Soreanu, împreună cu Comunitatea Evreilor din Arad, concertul  din 2017 fiind parte a unei serii de manifestări cultural-artistice dedicate împlinirii a 300 de ani de viață evreiască în orașul de pe Mureș.

 

Judith Klein împreună cu David Klezmer Band sunt artiștii desăvârșiți ai Klezmerului. Ei fac pe scenă (sau în cazul concertului de acum la bimah) un show de zile mari, în care combină actoria cu joaca și muzica precum numai vechii klezmorim știau să o facă.

 

Regalul muzical al klezmorimilor noștri a fost presărat cu multe glume, cu umor de situație și scene încare un artist „nu vrea” să mai cânte, „rupe” clarinetul la sfârșitul cântecului, aruncă în sus bețele de tobă sau pur și simplu „uită” ce melodie trebuia să cânte iar dintr-un Hava naghila arhicunoscut o dă în melodia scripcarului de pe acoperiș „If I was a rich man“, trupa facând un du-te- vino minunat în combinația celor două cântece.

 

Multe dintre cântece sunt introduse în stilul inconfundabil marca Judith Klein, care întreabă publicul „despre ce sunt cele mai multe cântece? Știți cumva?”. Tot ea ne răspunde „sunt despre dragoste. Pentru mine tu ești dragostea, pentru mine tu ești unicul“ și încep cu toții a cânta un „bei mir bistu shein“ ce-l ajunge din urmă pe cel al celebrelor Barry Sisters.

 

Curs de limbă Yiddish

 

De obicei atunci când mergi la un concert te aștepți să ai parte de muzică și…. cam atât. Nici într-un caz nu ești pregătit pentru a învăța o limbă străină. Dar așa cum obișnuiește președintele nostru să spună, „evreii ăștia știu să facă totul pe dos”.

 

Prin urmare, Judith Klein întreabă spectatorii în cel mai naiv mod dacă știu Yddish. Dacă nu știu, ghinion, trebuie să învețe și asta chiar în concert. „Acum o să știți. Vă invăț eu.“, declară artista. Deja îi vezi pe cei din sală puțin crispați, lumea se uită ba mirată, ba încruntată în jur, chiar ai impresia că unii dintre ei au să o zbucnească spre ieșire. „Textul e așa. Fi-ți atenți” continuă Judith Klein. „Aiaia iai iaiai“, începe ea să cânte. Lumea râde, iar unii oftează ușurați. „Acum știți Yddish sau măcar știți să vă văitați în Yddish”. Toată sinagoga se prinde în jocul care continuă prin a-i face alternativ să cânte ba pe domni, ba pe doamne. „Atenție la mine. Acum cântă doar domnii foarte frumoși, singuri și foarte bogați. Ia să văd care sunteți ăia.“ iar sala izbucnește în hohote de râs ca de altfel la fiecare glumă făcută de celebra artistă Klezmer.

 

Una dintre melodii a fost încheiată printr-o coroană muzicală pe o măsură lungă, chiar foarte lungă, de timp, Judith Klein demonstrând din nou o tehnică deosebită și plămâni foarte puternici. Maeștri ai scenei, colegii ei, s-au prefăcut că sunt puțin supărați sau plictisiți de performanță, bineînțeles că publicul a apreciat fiecare moment. Ba mai mult, ropotele de aplauze au arătat cu vârf și îndesat bucuria adusă arădenilor.

 

Au fost momente în care cântăreții au coborât în public, au împărțit microfonul cu spectatorii, făcând ca toți cei prezenți să fie parte activă a spectacolului. Ce înseamnă să fii artist? Să aduci emoții. Klezmorimii noștri au adus arădenilor cele mai puternice emoții de uimire, exaltare sufletească și bucurie. Le mulțumim din suflet pentru asta.

 

Text și Foto:

Margareta Vidorka Szegő

 

 

Un shalosh regalim în fosta cantină a comunității

Postare

Comunitatea evreilor din Arad a sărbătorit pe sfârșitul de săptămână 8-9 iunie 2019 Shavuotul, adică primirea Torei pe muntele Sinai. Una dintre cele mai importante sărbători are evreimii are în centrul ei Tora, ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament. Conform religiei iudaice la acest eveniment au participat toți evreii din toate timpurile, fie ei născuți ca evrei sau convertiți la iudaism. Astfel, ne dăm seama de grandoarea evenimentului prin care Divinitatea dăruiește cartea sfântă poporului evreu.

Membrii Comunității Evreilor din Arad s-au adunat cu mic cu mare într-un număr ce face cinste unei comunități de dimensiunile celei din orașul nostru. Familiile au venit până și cu copii mici de 3-4 ani, sala fostei cantine adunând membri ai comunității de toate vârstele. Binențeles că micuții au rezitat cu greu celor peste trei ore cât a ținut evenimentul.

Trei pelerinaje

Shavuotul este numărat, alături de Pesach și Sukkot, printre „shalosh regalim“, cele trei sărbători de pelerinaj ale iudaismului, evreii obișnuind să meargă la Templul din Ierusalim. După distrugerea celui de al doielea templu, în anul 70 era noastră, evreii nu mai au obligația pelerinajelor. Această derogare este în vigoare până la construirea celui de al treielea templu și venirea lui Meshiah, cel care va aduce Olam Haba, „lumea ce va veni”.

Esența iudaismului este legată de cele trei temple din Ierusalim, cele două distruse și cel ce va fi construit, deoarece în timpul pelerinajului la templul din orașul sfânt evreul se prezenta în fața Divintății așa cum a fost instruit în cea de a doua zi după primirea Torei. Pasajul care descrie pelerinajele este citit și el de Shavuot și se află în Devarim (în română Deuteronom). De asemenea se citesc cele zece porunci care, dacă ar fi respectate ar fi baza lumii ce va veni, Olam Haba, nemaiexistând crime, războaie ori alte acte de violență.

Așa cum se obișnuiește de sărbători și evreii arădeni au scos două suluri de Tora la care Boris Mor, oficiantul de cult, a chemat evreii halachici pentru a citi scurte pasaje. Sulurile au fost duse de Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad și Silard Pusztai printre participanți, astfel încât fiecare să le poată atinge.

O parte importantă a ritualului de Shavuot este când, a doua zi de sărbătoare, se face Izkor. Evreii nu au voie să meargă în cimitire în prima săptămână după înhumare, în zilele de Shabbat ori de sărbătoare religioasă, însă se face Izkor (amintire) de patru ori pe an. Izkorul este          un serviciu memorial pentru rudele de gradul întâi. El este ținut de Pesach, Shavuot, Shemini Atzeret și Yom Kippur. În comunitățile Ashkenazi din România cei ce au ambii părinți în viață sunt rugați să părăsescă încăperea în timpul acestui proces de amintire, deseori spunânduli-se că nu au voie să audă această rugăciune. Însă cei ce rămân își amintesc printre lacrimi de persoana atât de dragă pe care au pierdut-o. „Iosef ben Efraim” șoptește, printre suspine, cineva care și-a pierdut tatăl de curând. Fie-i memoria binecuvântată, זיכרונו לברכה. După încheierea Izkor-ului intră cei ce au așteptat afară. Atmosfera e un pic  mai grea, mai tristă. Încet-încet lucrurile par a-și relua făgașul lor normal, însă se mai poate citi durerea celor care au o rană recentă în suflet.

Cântece, rugăciuni, șoapte, Kadish, toate spuse într-o atmosferă de acasă, de familie și de sărbătoare, creată de această mică comunitate a cărei membri  sunt în majoritate vârstnici.

La logistica evenimentului au contribuit tanti Ani (Ana Ioniță) care, printre altele, a împodobit Bimah cu verdeță și flori și Danna Kalman, secretara comunității, care se ocupă minuțios de diseminarea informațiilor legate de evenimentele noastre. Brânzoaicele alături de toate prăjiturile și mâncărurile cu lactate sunt specifice sărbătorii de Shavuot.

Tanti Ani împreună cu președintele comunității și alți câțiva membri s-au ocupat de împărțirea brânzoaicelor, bucăților de halach, apei minerale, vinului și cafelei fiecare participant fiind servit cu câte ceva. În acest timp, Boris Mor a ținut un discurs legat de evenimentul primirii Torei de către poporul evreu, importanța lui și datoria de a ține această sărbătoare, vorbind de asemenea despre tradițiile de Shavuot. Au urmat discuțiile dintre membri comunității presărate cu glume și relatări despre evenimente recente și tot felul de povestiri.

Margareta Szegő

PS: în memoria celui care a fost Ioan Szegő

 

 

Brit mila după câteva decenii

Postare

După calvarul celui de al doilea război mondial şi greutăţile  întâmpinate în  regimul communist, mulţi români de origine evreiască au fugit din ţară pentru a-şi găsi un trai mai bun. Însă, oriunde s-ar fi aflat atât ei cât şi copiii lor, simt dor de România. Unii nu s-au mai întors de loc aici, alţii mai vin în vizită la rude sau prieteni. Sunt câţiva care nu se pot despărţi pentru mult timp de patria în care s-au născut şi au crescut şi atunci fac drumuri lungi şi anevoioase pentru a fi atât în Israel cât şi în România.

Pe de altă parte, deşi populaţia evreiasca din ţara noastră şi cu atât mai mult cea din Arad a scăzut constant în ultimele decenii, JDC alături de Federaţia Comunităţilor Evreiești din România şi implicit Comunitatea Evreilor din Arad, au depus şi depun un efort constant pentru a menține viaţa evreiască culturală şi religioasă pe meleagurile noastre.

Cele mai mari probleme legate de aspectul religios pentru familiile evreieşti din România au fost şi sunt cele legate de alimentaţia kaşer, prezenţa rabinică, prezenţa unui mohel, adunarea unui miniam, etc. Astfel, deşi au fost naşteri în rândul evreilor din Arad în ultimele decenii, au lipsit Brit milah-urile.

Brit milah-ul este legătura dintre poporul evreu şi Dumnezeu, care conform tradiţiei se realizează în cea de-a opta zi de viaţă. Supranumit şi legământul Abrahamic, el reprezintă pecetea acordului dintre Divinitate şi poporul ales.

Cel mai celebru

Brit Milah-ul cel  mai cunoscut de populaţia creştină din România şi de pe mapamond este cel al lui Isus Cristos, care a avut loc conform tradiţiei evreieşti.  El este sărbătorit la întâi ianuarie de Biserica Ortodoxă de Rit nou şi cea Catolică şi la 14 ianuarie de cea Ortodoxă de rit vechi sub denumirea de „tăierea împrejur”, însă creștinii nu o mai practică.

Între Israel şi România

Una dintre familiile cele mai active din comunitatea arădeană îşi împarte şi ea existenţa între Orientul Mijlociu şi Europa. În famila Botezatu primii doi copii, Elinor şi Emanuel au avut îndeplinite ritualurile religioase în Israel. Însă, părinţii au decis ca mezinul familiei să aducă bucurie şi comunităţii în care îşi au rădăcinile. Asfel că, Edmond ben Călin („ben” = fiul lui) a fost circumcis în Arad după ce famila şi comunitatea au parcurs un adevărat periplu de organizare.

Orchestrarea birtmilah-ului lui Edmond a trebuit să ţină cont de găsirea moelului, aşteptarea rabinului (plecat la o conferinţă), venirea bunicilor din Israel şi multe altele. De aceea şi britul a întârziat câteva zile.

Astfel că, în data 12 noiembrie 2018, totul a fost pregătit, iar micul grup de participanţi, format din bunici, unchi, mătuşi, verişori şi prieteni foarte apropiaţi au putut fi alături de minunata familie.

Rabinul Zvika Kfir a ţinut un frumos discurs despre ce înseamnă britul pentru tânăra familie şi copil urmând efectuarea ritualului alături de cei doi moeli.

Evenimentul a fost împletit cu aportul vocal deosebit al melodiilor interpretate de cantorul Emanuel Pusztai, verişorul primar al mamei.

Un râu de binecuvântări

Cea mai mare onoare cu această ocazie este aceea de a fi sandek, adică însoţitorul copilului. De obicei ea este rezervată bunicului sau unui alt membru al familiei, ori unui prieten foarte apropiat.

Rolul sandekului este acela de a ţine copilul pe tot parcursul ceremoniei, ca mai apoi să vorbească cu fiecare participant şi să îl binecuvânteze într-un mod personalizat.

Lui Shlomo Pendus, bunicului din partea mamei, i s-a acordat această „miţva ghedola”, adică onoare şi mare responsabilitate, care se poate spune că i-a venit ca o mănuşă. El a stat răbdător pe mica băncuţă de la bimah întrebând pe fiecare câte ceva despre viaţa personală şi ce anume şi-ar dori. Fie sănatate, fericire, pace, înţelepciune şi iubire pentru el şi toată familia, prietenii şi cunoscuţii lui sau poate doar o mică binecuvântare pentru a ajuta pe cineva în necaz ori a trece peste un obstacol mai mare, fiecare a primit un gând bun de la un suflet mare.

La treptele bimah-ului s-a format un şir lung de oameni, ca un râu.  Mai tânăr sau mai în vârstă, evreu sau creştin, toţi au aşteptat rabdători să le vină rândul. Kol hakavod Shlomo pentru  mitzvah ghedola.

Seudat mitzvah

Este o masă festivă obligatorie care celebrează realizarea unei mitzva, ca de exemplu o nuntă, un bar mitzva ori un brit milah.

Familia Botezatu a reuşit să se întreacă pe sine şi aşa cunoscută fiind pentru bucătarii ei.  Invitaţii au putut să guste din celebrul falafel a lui Elda şi Elinor, minunatul humus şi alte mâncăruri specific evreieşti.  Bineînţeles că s-a cam auzit întrebarea „dar tu ăsta cum îl faci?” şi reţeta a migrat de la gazdă la invitat.

Birkat Hamazon special

O deosebire în ceea ce priveşte ritualul pentru acest eveniment este faptul că la gratitudinea care se spune după masă la un Brit Milah se adaugă nişte cuvinte introductive, numite Nodeh Leshimcha. Aici, cel ce spune rugăciunea îl slăveşte pe Dumnezeu, apoi cere îndurare pentru familie şi cei prezenţi. Se mai adaugă rugăciunile speciale Rachaman.

Dans, glume, voie bună, rugăciune şi bucuria de a fi împreună ne-a făcut pe toţi să ne bucurăm de fericirea familiei Botezatu şi să le dorim tuturor membrilor ei pace, iubire, fericire şi cât mai multe împliniri pe toate planurile. Iar micuţului Edi, o comunitate întreagă îi doreşte să crească mare, sănătos şi puternic, să  fie chemat la Torah , să facă multe mitzvoturi şi neapărat Tikkun Olam, o lume mai bună pentru toţi cei ce îşi duc viaţa pe această mică planetă. Bine ai venit în rândul unui popor iubitor de pace şi învăţătură, micuţule.

Margareta Szegő

„Omul ca și pomul”

Postare

În data de 21 ianuarie 2019, evreii arădeni s-au adunat, cu mic cu mare, pentru a sărbători pomii. Anul nou al pomilor, în ebraică Tu Bishvat, este prima sărbătoare, cu excepția Shabbatului, care se ține într-un an calendaristic gregorian.

Deși este considerată o sărbătoare minoră, ea este foarte iubită de evreii din toată lumea deoarece celebrează viața iar, după cum știm, religia iudaică respectă, protejează și susține viața. În panoplia găndirii și culturii evreiești de a face Tikkun Olam, adică o lume mai bună pentru toți locuitorii Terrei, viața și natura au un loc aparte. Tocmai de aceea, pomii, cei care susțin viața pe pământ au o sărbătoare doar a lor. În preajma Tu Bishvat, evreii de peste tot din lume, dar mai ales în Israel, încep a se pregăti cu semințe, puieți și tot ce le mai trebuie pentru a sădi ceva în pământ. De fapt, în Israel, Tu Bishvatul reprezintă o mobilizare masivă și voluntară a populației, indiferent de vâstă, pentru a planta.

Mica reuniune a comunității arădene de Tu Bishvat a început prin cuvântul președintelui Comunității Evreilor din Arad, Ionel Schlesinger, care a făcut o prezentare a ceea ce se va întâmpla. „În partea întâi intrăm în tematica Tu Bishvat și doamna Dana Stana ne va citi un material despre această sărbătoare. Și pentru că doamna Stana vorbește mult (râsete) vom proiecta un clip de două minute care face un rezumat a celor spuse de doamna Stana” ne informează președintele. Bineînțeles că toată lumea a gustat gluma, inclusiv doamna Stana, care a citit o succintă descriere a sărbătorii. Apoi a intrat în acțiune Danna Kalman, secretara comunității, care deobicei facilitează vizualizarea și traducerea din ebraică (dacă este cazul) a filmulețelor la astfel de evenimente.

Combaterea deșertificării

Cel mai relevant video a fost cel care a arătat plantările masive care au loc în tot Israelul în această perioadă. Pentru cei care nu vorbesc nici ebraica nici limba engleză, președintele comunității a explicat anumite momente în timpul vizualizării. „După focurile din Haifa, se replantează. Iarăși o pădure care a fost arsă. Se plantează păduri care să prevină deșertificarea. Arabii plantează împreună cu evreii. Eliat, un loc unde se urmăresc păsările. Ceea ce este de reținut este că în toată țara este o mobilizare extraordinară, în preajma acestei sărbători pentru a planta pomi. Tu Bishvat Sameach!“ punctează Ionel Schelsinger.

Laitmotivul întâlnirii a fost asemănarea dintre om și pom foarte frumos descrisă de Ionel Schlesinger. „Ca și pomul și noi, majoritatea celor de aici, avem rădăcinile în pământ. Rădăcinile noastre sunt în Israel, iar coroana pomilor reprezintă însăși esența vieții. Domnișoara Danna ne prezintă  un clip inscripționat și în ebraică și în Română unde se arată că omul este ca pomul.“ spune președintele.

Cântece și muncă

Ca orice sărbătoare evreiască și Tu Bishvatul s-a ales cu o grămadă de cântece, poezii și dansuri. Președintele comunității a ales câteva videoclipuri mai puțin cunoscute care să descrie pe note muzicale bucuria simțită de anul nou al pomilor.

Poate cel mai cunoscut cântec de Tu Bishvat este „Hashkediah porachat“ (Înflorește migdalul), care vorbește despre soarele strălucitor și păsările ce vestesc sosirea sărbătorii. Cântecul descrie pământul care strigă că a venit timpul pentru plantat, fiecare om având această datorie.

Pentru a onora sărbătoarea conform tradiției iudaice, participanții au fost serviți cu fructe și nuci de toate felurile, reprezentând, în diferite interpretări,  anotimpurile, viața, pământul lui Israel și arborele vieții. Sederul de tu Bishvat invocă, astfel, temele Kabbalistice de restaurarea binecuvântării cosmice prin întărirea și repararea arborelui vieții.

Spre bucuria copiilor și nu numai, evenimentul a cuprins și două clipuri de desene animate ca parte vizuală a unor minunate opere muzicale. Prima a fost „Rapsodia albastră” a celebrului compozitor american, de origine evreiască George Gershwin, cu ilustrațiile studiourilor Disney pentru proiectul Fantasia 2000. Cea de-a doua a prezentat povestea lui Noe și a viețuitoarelor de pe arcă. „Strămoșul nostru Noe, care cu bărcuța lui a făcut imprudența de a ne salva“, glumește, din nou, președintele.

Cireașa de pe tort a fost binecunoscutul clip din muzicalul „Scripcarul pe acoperiș” în timpul căruia toată sala a fredonat melodia, uneori chiar înaintea notelor muzicale adecvate. Participanții au intrat astfel în lumea evreului rus Tevie lăptarul, întrebând ironic divinitatea dacă „ar strica ceva plan vast etern de aș fi un om bogat”.

Celebrarea a continuat mult după încheierea oficială a întâlnirii, prin discuțiile dintre membri comunității și voia bună a copiilor care au participat.

Margareta Vidorka Szegő

Evenimente

mai 2021
LMaMiJVSD
      1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31       
« apr.   iun. »