Născut la 15 martie 1821 într-o familie de evrei, Vilmos Bettelheim ajunge să fie unul dintre cei mai activi cetățeni ai urbei. Vilmos Bettelheim intră și el în afacerea de familie, devine comerciant de cărți și apoi editor. În anul 1845, împreună cu Pál Wallfisch, înființează „Organizația maghiaro-ebraică” și apoi „Organizația tineretului izraelit din Arad”, ele având și o influență mare în procesul de maghiarizare a comunității.      

Începând cu data de 1 august 1861, arădenii pot citi ziarul „Alföld”. De pe prima pagină a numărului 4 din al XXXVI-lea an de apariție, distribuit în 5 ianuarie 1896, aflăm că acesta „se află pe locul șase în lista ziarelor maghiare și pe locul trei în rândul ziarelor rurale în ceea ce privește vechimea sa”, precum și conjunctura publicațiilor de limbă maghiară din acea perioadă, care datorită problemelor financiare au dat faliment în timp ce „Arader Zeitung”, în limba germană, apărea chiar de două ori pe zi, dimineața și seara. Pe cea de-a doua pagină a aceluiași număr aflăm istoria detaliată a ziarului în a cărui apariție Vilmos Bettelheim joacă un rol extrem de important. „Autoritatea de poliție imperială a respins de trei ori cererea de autorizare și a fost acordată doar atunci când Vilmos Bettelheim a mers la Viena pentru a fi audiat cu cancelarul baron Vay, care a ordonat apoi autorității arădene să elibereze permisul.”  Bettelheim devine proprietarul ziarului, Márton Ferencz redactorul responsabil, iar Lipót Réthy editorul. De-a lungul timpului, în paginile ziarului publică diverse notabilități ale urbei, ziarul primind greutate și amploare.

Pe Vilmos Bettelheim îl vedem și în anul 1865, alături de alți cetățeni de diferite naționalități și religii, punând bazele primei societăți funerare din Arad. Asociația și-a început activitatea un an mai târziu, președinte interimar fiind József Daurer. Încă din primul an de funcționare i s-au alăturat 1169 de membri. Ajutorul de înmormântare era de 50 de forinți care puteau fi primiți pe loc de oricare dintre membri la prezentarea certificatului de deces al unei rude, cu condiția să aibă mai puțin de trei restanțe la plata cotizației lunare.

Ca jurnalist, iese în evidență prin articolele sale economice tipărite în diverse publicații arădene mai ales în limba maghiară și germană, precum „Alföld” și „Arader Zeitung”.  În anul 1867, când se pun bazele primei Case de Economii din Arad vedem cum, alături de alți evrei, face parte din consiliul director al acesteia. În 1883, din postura de președinte al Corporației Comercianților Arădeni, a ia cuvântul în timpul adunării generale a comisiei autorităţii legislative pentru a susține cauza înființării unei școli de comerț.  Pentru acest scop, corporația a oferit 10 mii de forinți.

[1] Margareta Szegő, „Realitatea Evreiască”, Nr. 620-621, decembrie 2022, pag. 9