Doctorul Windholz a fost co fondatorul și directorul sanatoriului privat care purta numele familiei. Pe una din paginile de internet care păstrează memoria evreilor din Europa Centrală și de Est din secolul XX aflăm despre Marcel Roth, doctorul chirurg care a lucrat în sanatoriul arădean. „La scurt timp după ce m-am născut, s-au mutat la Arad pentru că tatăl meu a primit acolo loc de muncă, într-un sanatoriu. Era un sanatoriu privat, cunoscut prin tot Aradul sub numele de Sanatoriul Windholz. Fondatorii Windholz au fost evrei. Întregul sanatoriu a aparținut familiei Windholz. Pe măsură ce reconstruiesc lucrurile acum, sanatoriul s-ar fi prăbușit în jurul anului 1933, iar apoi ne-am mutat la Cluj-Napoca” povește András Rác, fiul lui Marcel Roth, pe site-ul Centropa.org, într-un interviu realizat de Czingel Szilvia,în Budapesta, în anul 2007.

Însă familia Windholz a suferit o tragedie atunci când unul dintre cein doi fii a decedat dintr-un accident, în timpul  celui de al II-lea război mondial. În acea perioadă, evreii au fost persecutați, strămutați, izolați din punct de vedere socio- economic prin toate măsurile luate împotriva lor. Péter era un copil de 17 ani care a supraviețuit tuturor suferințelor până în anul 1944. Cei mai în vârstă membrii ai comunității povestesc cum în luna martie a acelui an, băiatul era pe malul Mureșului și a dat cu piciorul într-o minge, de fapt capcană care i-a adus moartea. Incidentul este povestit și în cartea „Istoria Evreimii Arădene”, apărută la Editura Minimum, în anul 1996, unde se spune că „… o grenadă explodată accidental pe malul Mureșului a ucis pe tânărul Péter Windholz, fiul doctorului Béla Windholz și i-a sfârtecat piciorul prietenului său Kardos Emeric. Deși legătura logică dintre accident și agravarea situației evreilor din Arad s-a dovedit falsă, lipsită de temei, faptul necesită a fi amintit, deoarece oglindește starea de spirit a evreimii. Mii de arădeni au luat parte la înmormântarea lui Péter.”

Margareta Vidorka Szegő