Cu două zile înainte de comemorarea internațională a victimelor Holocaustului, istorici și personalități arădene s-au adunat pentru câteva ore de aducere aminte la o masă rotundă cu tema „Arădeni – victime ale Holocaustului European”. Evenimentul a fost organizat de Centrul de studii iudaice „Academician Nicolae Cajal” al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în colaborare cu Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” și Comunitatea Evreilor din Arad. Întâlnirea a avut loc la Casa universitarilor și studenților UVVG în data de 25 ianuarie 2019.

                Prof. univ. Marius Grec, directorul Centrului de studii iudaice, a început dezbaterea menționând faptul că evreii care au locuit în acea perioadă în Arad nu au fost deportați în lagăre de concentrare, însă au suferit foarte mult datorită legilor rasiale, a confiscării averilor, a izolării sociale, a pauperizării rapide datorită acestor fenomene, sau a lagărelor de muncă forțată. În zona noastră, evreii au fost dați afară din locurile de muncă, elevii de origine evreiască au fost dați afară din școli, persoanele de origine evreiască din județ au trebuit să își părăsească casele, fiind strămutați în orașul Arad. O parte dintre ei au găsit adăpost la rude și prieteni, evrei și neevrei, alții au fost ajutați de comunitatea evreiască. Pe de altă parte, au fost evrei arădeni pe care evenimentele i-au prins în alte zone ale țării sau ale Europei de unde au fost deportați în lagăre de concentrare.

                Partea bună, partea rea

Când e vorba de Holocaust, și nu numai, sunt persoane care din diferite motive doresc să diminueze semnificația evenimentelor. Fie că îl neagă total, fie că spun „n-au murit decât atâția“, ori că nu doresc să ia în seamă suferința unei populații care a contribuit la construirea societății indiferent în ce țară ar fi fost. Pentru a ilustra cum un eveniment fie el cât de rău, poate fi descris din mai multe perspective, Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, a spus un banc, căci așa cum zice dumnealui „evreii ăștia fac glume și atunci când le merge cel mai rău”. Asfel, povestește cum Baci Gheorghe a căzut de pe acoperiș. Partea bună e că s-a prins de jgheab, cea rea că s-a rupt jgheabul, cea bună că era o căpiță, cea rea că…. și tot așa o poveste ce poate fi extinsă mult și bine, până aflăm că omul nostru a avut mult de suferit. Prin extrapolare, vedem că evreii care erau în Arad nu au fost duși la gazare, însă toată badjocura, ura sau indiferența, toate legile care i-au dus la marginea existenței umane le-au creat un coșmar greu de imaginat și cu atât mai greu de trăit.

                Președintele, Ionel Schlesinger își amintește cum familia lui, ascunsă în pivnița casei, a fost salvată prin faptul că portăreasa, întrebată fiind de către jandarmii maghiari, csendőrők, dacă în casă sunt jidani, a răspuns că nu. Deși, era și ea de origine maghiară a ales să fie în primul rând om. Din păcate sunt din ce în ce mai puțini cei care pot depune mărturie asupa evenimentelor de atunci. Gândurile președintelui au mers spre islamismul radical, atenție, nu religia islamică, care pune în pericol civilizația iudeo – creștină și nu numai. Un exemplu l-a constituit situația Israelului care a fost sancționată de Organizația Națiunilor Unite de 84 de ori în ultimii doi ani, în timp ce state care practică execuții în masă nu au fost sancționate.

                Refugiați din Sighet, ajunși în Arad

Doctorul Alexandru Dumnici, autorul cărții „Istoria medicinei evreiești din Arad” menționează câteva aspecte ale situației medicilor evrei din orașul nostru. Știut este faptul că datorită legilor rasiale medicii evrei nu au putut avea pacienți neevrei și nici bolnavii evrei nu aveau voie să fie consultați de medici de alte etnii. Dr. Alexandru Dumnici a ținut să menționeze numele depreciativ de „jizi“ folosit în documentele cercetate de dumnealui. Provenind din zona orașului Sighetul Marmației, dr. Dumnici a mai vorbit despre aproximativ 40 de refugiați evrei din Sighet care au ajuns să se adăpostească la rudele din Arad. Astfel, spune el, Holocaustul și-a pus amprenta foarte puternic pe evreii din toată țara.

                La masa rotundă s-a lăsat pentru un moment o liniște apasătoare după ce câțiva dintre participanți se întrebau cum a fost posibil așa ceva. Cei care au vizitat muzeul din Auschwitz încercau să înțeleagă cum se poate ca un popor cult, care a dat omenirii atât de multe presonalități, precum poporul german, să genereze astfel de orori.

„Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“

Ionel Schlesinger a răspuns prin cuvintele auzite de la unul dintre supraviețuitorii deportărilor dinTransnistria, dr. Liviu Beriș, le-a vorbit arădenilor de mai multe ori despre ororile prin care a trecut. Dumnealui are obiceiul să spună că „Holocaustul nu l-au făcut mașinile ci cuvintele“. În opinia domnului Schlesinger acestea pot avea și un caracter antisemitic religios.  „De exemplu că evreii l-au ucis pe Isus. Isus s-a născut evreu și a murit evreu. De fapt, l-au ucis romanii și chiar dacă ar fi făcut-o evreii, nu poți să judeci după 100 de generații. Primii apostoli ai lui Isus au fost tot evrei. Atunci care evrei l-au ucis?“ întreabă Ionel Schlesinger.

Domnul Grec a continuat ideea dând o definiție de lucru a antisemitismului  în care menționeză faptul că acesta este îndreptat și asupra neevreilor. Domnia sa dă exemplul personal când, datorită faptului că este directorul Centrului de studii iudaice din Arad și a scris și vorbit foarte mult despre evrei cineva a crezut că este evreu. Persoana respectivă și-a negat bineînțeles antisemitismul. Iată însă că întrebarea și atitudinea  „ăla e evreu” duce spre atitudini negative și antisemitism mascat.

Între Holocaust și Shoah

Începând de la definiția antisemitismului s-au analizat și alți termeni. În părerea istoricilor de la această întâlnire cuvântul Holocaust care înseamnă ardere de tot, din grecescul holos, „complet” și kaustos , „ars” nu descrie adecvat suferința de atunci, deși este cel mai cunoscut. Un termen mai potrivit este cel evreiesc de Shoah  care înseamnă „ calamitate”, „nenorocire mare”  deoarece  nu toți cei care au suferit au fost arși, fie ei evrei sau neevrei.

O intervenție binevenită a avut-o Adelina Stoenescu, muzeograf al Complexului Muzeal Arad și strălucit pedagog. Dumneaei a povestit despre proiectul pe care l-a coordonat „În umbra Shoah-ului” desfășurat între anii 2008-2010. Datorită lui, elevii și profesorii arădeni au putut studia viața evreiască din Arad în secolul XX. Astfel, elevii au participat la activitățile Comunității Evreilor din Arad, s-au întâlnit cu membrii comunității și au ascultat mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului. Proiectul cu impact mare asupra liceenilor este detaliat pe pagina în limba Română a muzeului Yad Vashem din Israel.

Lectorul universitar Stelean –Ioan Boia, care a venit la dezbatere deși pe 25 ianuarie își aniversează ziua de naștere, a vorbit despre noi posibile colaborări cu CEA. Dumnealui crede că există foarte multe lucruri care nu au fost scrise despre istoria evreilor arădeni și ar fi păcat să se piardă.

Intervenții scurte au mai avut Ioan Cuzman, profesor universitar; Horia Truță, proprietarul Turnului de Apă din Arad și drd. Radu Hord, care studiază istoria comunității evreiești din zona Aradului. Printre participanți  îi mai amintim pe Maria Pantea, cercetător istoric la UVVG; deputatul Glad Varga și conf.univ. Sorin Bulboacă.

Margareta Szegő