Știm că Ionel Schelsinger, președintele comunității evreilor din Arad pregătește zilnic câte o surpriză plăcută membrilor ce iau parte la programele organizate de comunitatea noastă. De această dată, a făcut o punte tehnică între învățăturile rabinice și participanții la cea de a XII-a ediție a programului național Keshet Day.

Evenimentul susținut în dimineața zilei de 10 iunie 2018, la adus, la modul virtual, printre cei prezenți pe Rafael Shaffer, prim rabinul României, cu o serie de calupuri video bine alese, pentru a le explica arădenilor principalele concepte despre iudaism.

Prima idee explorată a fost ziua Shabbatului, pentru evrei, cea de a șaptea zi a săptămânii, yom rishon (prima zi) fiind duminica. Esența religioasă și filosofică a Shabbatului, de a nu aduce modificări creației a fost explicată de rabinul Shaffer începându cu întrebarea firească: De ce nu avem săptămâni cu zece zile?. „Când neamul nostru păstrează și onorează această zi a  Shabbatului. De fapt, păstrăm memoria creerii universului… Sunt munci pe care nu avem voie să le facem. Avem voie să trudim. Avem voie să mișcăm mobilă în casă până nădușim. Dar orice muncă creeativă nu avem voie să facem.“ Fiind ziua spiritualității, omul trebuie să se concentreze pe aceasta, să o găsească atât  în el însuși cât și în cei de lângă el. „Spiritualitatea, sau cel  puțin sămânța ei, există în fiecare din noi. De ce nu ne buurăm de ea? Fiindcă tot suntem pe fugă. Nu avem timp să ne gândim la ea. În momentul în care coborâm ritmul, nu mai este ceva care să oprească spiritualitatea și ea țâșnește de la sine. Dăm jos ritmul și suntem atenți la spiritualitatea din noi. Aceasta face Shabbatul, într-o zi a spiritualității“, adaugă rabinul în video-ul creat de TVR Cluj.

Mai în glumă, mai în serios, Ionel Schlesinger i-a mulțumit rabinului și l-a rugat pe domnul Ronai, secretarul comunității din Cluj să explice un alt simbol a iudaismului, și anume, mezuza.  A fost pusă, astfel, filmarea  TVR Cluj, din ciclul „Semne și simboluri“ unde Ronai dă detalii esențiale despre ce este și cum se pune o mezuza la ușa casei , binecuvântarea ce se spune și rugăciunile făcute. „Mulțumim domnul Ronai și îl rugăm pe domnul rabin să ne vorbească despre kippa“, spune, zâmbind, președintele CEA. „Kippa este asta“, zice rabinul luându-și kippa de pe cap pentru a o arăta operatorului TVR. Un copil mic din sala CEA exclamă, spre deliciul comesenilor „Asta chiar că știu“. Participanții zâmbesc și își reîndreaptă privirile spre ecran, unde se succed o multitudine de kippe, care mai de care mai ornată, în culori mai țipătoare ori mai sobre, unele tricotate, altele de piele, fiecare reprezentând personalitatea purtătorului ori curentul iudaic din care provine. „Bărbații evrei își acoperă capul în timpul rugăciunii“, se spune în filmarea TVR, pe un fundal sonor al melodiei Tumbalalaica și o filmare din frumoasa sinagogă arădeană, în care mulți dintre participanții la Keshet day s-au putut vedea pe ei înșiși la un alt eveniment marca CEA.

„Recunoașteți sinagoga? Și pentru că tocmai l-ați văzut pe domnul Mendel (n.a. în filmare), îl rugăm să spună cum se desfășoară o nuntă evreiască“, adaugă Ionel Schlesinger, uitându-se spre unul dintre cei mai de seamă membri ai comunității din Arad. Alocuțiunea lui Laurean Mendel este interesantă, scurtă și la obiect, dând la iveală factura de dascăl a autorului. Urmează un scurt video despre nunta evreiască, unde se sublinează obligațiile mirilor atât unul față de celălalt cât și față de societatea în care trăiesc, arătând încă o dată caracterul comunitar extrem de responsabil al religiei iudaice.

Obișnuita pauză de cafea, prăjituri și socializare, se desfășoară pe fundalul unor melodii ale binecunoscutului artist Andé Rieu și apoi pe un fragmet din opera Nabucco a lui Giuseppe Verdi, și anume, corul sclavilor evrei.

După pauza de cafea s-au abordat mai multe teme legate de Israel, precum problemele curente ale acestui stat; Ierusalimul, capitala Israelului, politica administrației Trump față de Israel,  relația România-Israel, rolul bisericilor creștine în susținerea statului Israel, s-au aratat atacurile  extremiștilor pe care Israelul le suportă zilnic, viața sub teroare a israelienilor și scuturile umane pe care le folosește Hamas. Cu toate provocările, Israelul reușește să își apere populația multi-etnică și să creeze un stat în care viața culturală, inovația tehnologică și socială dau un ton de fericire.

Urmează două video-uri care arată apărarea Israelului împotriva terorismului și inovațiile tehnologice făcute de israelieni.  Materialul extras din documentarul „Fabricat în Israel“, produs de CBN vorbește despre greutățile cu care se confruntă una dintre cele mai mici și mai prospere țări din lume şi arată soluţiile găsite. Pe tărâmul despre care Tora spune că Moise a lovit stânca pentru a avea apă, evreii modelează tehnologia prin creativitate pentru a face rost de unul dintre elementele fără de care oamenii nu pot supraviețui.  Astfel, documentarul arată cât de ingenios este folosită atât apa din Marea Galileii, cea din Marea Mediterană și depozitele de apă de sub deșertul Negev cât și gradul extrem de ridicat de reciclare a apei menajere.

Cele șapte decenii ale perioadei moderne, în care israelienii s-au confruntat cu secetă severă a dus la la cele mai deosebite inovații în acest domeniu. Una dintre ele este picătura, sau irigarea prin picurare, direct la rădăcina plantei, astfel încât să nu se piardă nimic din prețiosul lichid. Vedem cum procesul inovator care a crescut atât de mult productivitatea agricolă a Israelului este astăzi folosit de multe din celelalte state ale lumii, care se confruntă cu deșertificarea. Acesta fiind un alt exemplu de transfer al know-how-ului israelian spre exterior și salvarea multor vieți și de urmare a principiului evreisc de Tikkun Olam, de reparare a lumii făcând-o mai bună pentru absolut toți locuitorii acestei mici pietre ce se învârte în jurul soarelui.

Un alt video vizionat a fost despre cântecul emblematic al filmul „Exodus“, pentru care Pet Boone, un foarte cunoscut și apreciat compozitor, câtăreț și actor american, a creat versurile. El însuși creștin, Pet Boone vorbește despre inspirația divină pe care a avut-o atunci când a scris „Acest pământ e al meu, mi l-a dat Dumnezeu”.  Clipul cu cântecul „Exodus“ a răsunat, apoi, spre admirația participanților.

Evenimentul s-a încheiat cu intonarea Hatikva și o altă tură de socializare a participanților.

Margareta Vidorka Szegő

Foto: Ionel Schlesinger