Comunitatea evreilor arădeni de odinioară a avut mulți lideri atât spirituali cât și sociali. Marele rabin Aaron Chorin a adus iluminismul evreiesc la Arad, punând bazele unei reforme spirituale și organizaționale. Dumnealui, alături de Moses Hirschl, de membrii comitetului de conducere al comunității, de donatori și de ceilați membri ai obștii au construit sinagoga de rit neolog, au făcut școala și au creat o comunitate legată în egală măsură de iudaism și de arădeni. Împreună cu arădenii de alte confesiuni au făcut ca orașul să fie un loc al înțelegerii și prieteniei, care dăinuie și azi, împotriva tuturor furtunilor istoriei.

Aradul s-a dezvoltat atât datorită marilor familii precum cea a baronului Neuman, care a construit industria arădeană, cât și datorită micilor comercianți, a oamenilor simpli, care au știut să facă un hub chiar și dintr-o simplă prăvălie.

Úri Fehérneműek

Un astfel de om a fost Marton Münz (1868- 1935), a cărui magazin de textile pentru domni (Úri Fehérneműek) se afla pe Bulevardul Revoluției (pe atunci Andrássy tér) chiar lângă filiala arădeană a binecunoscutului  magazin de produse  feroase Andrényi Károly és fiai (Andrényi Károly și fii). Casa părintească o avea aproape de sinagoga neologă pe strada Asztalos Sándor, actuala Tribunul Dobra, la numărul 8. Înainte de a se ocupa cu comercializarea lenjeriei pentru domni, Marton a lucrat în atelierul de pantofi al bunicului său. Mai apoi, afacerea de familie a devenit magazinul lui Marton, din palatul Bing Vilmos (Bulevardul Revoluției colț cu strada Unirii). Acesta, își alegea, an de an, cea mai frumoasă marfă și pleca, pentru a o prezenta, la marele târg de textile din Budapesta. Aici, se aduna crema întregului Imperiu Austro-Ungar, în ceea ce însemna producători și comercianți din domeniu. Printre cele mai căutate articole vândute de arădeanul nostru erau cămășile și pălăriile.

Marton Münz se căsătorise cu Rozália Scheer, a treia fată dintr-o familie cu 6 șase copii. Nunta avea să aibe loc pe data de 2 mai 1894, conform registrului de stare civilă al căsătoriilor, înregistrarea cu numărul 21. Ca martori, au semnat Adolf Scheer (tatăl miresei) și Ferenc Münz. Din păcate, tatăl mirelui decedase în anul 1883.

Numele de Scheer poate fi găsit în relatarea unei nedreptăți suferite de un anume Scheer, în cartea „Istoria evreimii arădene”, apărută la editura Minimum, în 1996 și ar putea fi legat de unul dintre cei 5 frați ai Rozáliei: Gizella, Julia, Jakab, Jenő, Miksa. Volumul, care este un efort comun al mai multor arădeni, povestește cum „Într-o seară a lunii decembrie 1940, cei trei proprietari ai cafenelei Dacia din centrul orașului- dintre care doi evrei: Scheer și Leipnicker, al treilea fiind dl Zsédei, cu toții bine cunoscuți- au fost arestați și transportați la renumita «casă verde» așezată la intrarea în păduricea orașului și reținuți până când au semnat predarea cafenelei, care a doua zi a fost rebotezată ca «proaspătă întreprindere românească»” (pag. 90)

Anii trec, iar lui Marton Münz și Rozáliei li se nasc trei copii: Sara, Magda și János (n. 1909). La Gimnaziul Minorit, mezinul familiei, János, se împrietenește cu Imre Salamon, colegul său de clasă. Băiatul, și el de origine evreiască, îl prezintă familiei, ocazie cu care o cunoaște pe frumoasa Jolan, sora lui Imre. Ceea ce a început ca o prietenie de familie, în foarte scurt timp, se transformă într-o frumoasă poveste de dragoste.

Imediat după absolvire, în anul 1927, János s-a hotărât să plece în Franța. Ambele surori ale lui János, Sara și Magda, cât și părinții lor, rămân în Arad iar Sara se căsătorește cu binecunoscutul avocat Juliu Katz.

            Călătoriile domnului ursuleț

Departe unul de celălalt, János și Jolan își duc dorul unul altuia și își trimit multe scrisori în care împărtășesc gânduri, strări de neliniște, datorate situației socio-politice și speranțe pentru viitorul lor. În corespodență, János primește porecla de Zebulon/Zebike iar Jolan devine Dorka, făcând referire la personajele principale din îndrăgita carte pentru copii „Mackó ur utazása” (Călătoriile domnului ursuleț). Un an mai târziu, János se întoarce la Arad pentru scurt timp. Jolan petrece câteva luni la o mătușă, care locuiște aproape de granița cu Serbia, apoi este găzduită, pentru o perioadă, de sora ei, în București. În 1932 se decide să plece la János. Astfel, ei ajung să se căsătorească, în același an, în orașul iubirii, la Paris.

În Franța, János a devenit un medic deosebit, iar Jolan a putut să își crească copiii și în același timp să își continue pasiunea, chiar vocația, de a crea cele mai frumoase tablouri în care privitorul se poate pierde pe sine. Talentul ei a putut fi confirmat încă de la vărsta de 17 ani, când picta deja portrete și scene de o vitalitate neobișnuită.

Deși, în anul 1935, János și Jolan s-au botezat în Biserica Reformată Calvinistă, ei au păstrat și au dat mai departe valorile și idealurile primite de la părinți. Filosofia lor de viață era că nu contează religia, etnia, cetățenia sau alte aspecte care dezbină omenirea. Tot ceea ce contează este ființa umană, respectul și buna înțelegere.

P.S. Aș dori să mulțumesc urmașilor familiei Münz pentru că m-au contactat.

Margareta Szegő

Articol apărut în Administrație românească arădeană, studii și comunicări din Banat-Crișana, Volumul XVI, 2021; p. 467