Rosh Hodesh Mesiba
În cea de-a 22-a zi a lunii octombrie, Comunitatea noastră a participat la un program național de prelegeri ținut în același timp atât în orașul nostru cât și în Botoșani, Brașov, Cluj, Iași, Oradea, Târgu Mureș și Timișoara.
Participanții la eveniment au aflat că, în limba ebraică, „rosh” înseamnă „cap” sau „început”, „hodesh” reprezintă luna calendaristică, iar „mesiba” „petrecere”. Însă pentru fiecare oraș amintit, petrecerea de început de lună a fost diferită, deoarece organizarea s-a făcut la nivel local. Astfel, arădenii au avut parte de câteva prelegeri despre cultura iudaică, o gustare, tip bufet suedez, oferită de gazde și, ca la orice petrecere, multă – multă muzică și voie bună.
Temele principale precum tradițiile evreiești, calendarul, luna nouă, satelitul natural al pământului, puterea și înțelepciunea feminină, începturile (de diverse feluri) au fost foarte frumos reprezentate atât în cuvântările oferite de Margareta Szegő, de rabinul Avraham Ehrenfeld, cât și în clipurile cu muzică prezentate de Ionel Schlesinger, președintele Comunității.
Evenimentul a început cu discursul rabinului, în care acesta a prezentat atât semnificația sărbătorii cât și obiceiurile legate de Rosh Hodesh, precum cel de a achiziționa și purta o îmbrăcăminte nouă de către femeie, sau binecuvântările și rugăciunile rostite. Rosh Hodesh este luna nouă sărbătorită de evrei ca o reînnoire atât fizică (datorită ciclului menstrual al femeii) cât și psihică și spirituală.
Între calendarul gregorian, cel musulman și cel iudaic există diferențe importante atât în ceea ce privește componența cât și modul de folosire al lor, subiect abordat în detaliu de Margareta Szegő, care a arătat cum funcționează fiecare dintre ele.

În timp ce calendarul gregorian se bazează pe mișcare soarelui, fiind un calendar solar, iar cel musulman pe cea a lunii, fiind un calendar lunar, Luahul (calendarul iudaic) este unul luni-solar. El folosește atât Luna cât și Soarele pentru a ține socoteala trecerii timpului, ceea ce complică semnificativ lucrurile.
Clendarul gregorian este împărțit în patru anotimpuri, iar o sărbatoare precum Crăciunul cade întotdeauna în același anotimp (iarna). Musulmanii, în schimb, folosesc un calendar lunar, iar sărbătorile lor migrează în diferite anotimpuri, luna calendaristică dintr-un calendar lunar fiind de 30 sau 29 de zile, deoarece perioada de revoluție a Lunii în jurul Terrei este de aproximativ 29,5 zile.
Calendarul evreilor fiind bazat atât pe Lună cât și pe Soare are sărbatori migratoare, dar nu de la un anotimp la altul. Pentru a ține cât de cât și socoteala anotimpurilor evreii își reglează calendarul cu un an bisect și fac asta o dată la șapte ori la nouăsprezece ani. La fel cum în anul bisect gregorian apare o zi în plus (29 februarie), în cel evreiesc apare o lună în plus și atunci vom avea două luni numite Adar, Adar I fiind luna care este în plus. Un astfel de an este numit în ebraică Shanah Me’uberet.
Se spune că într-o sinagogă, o persoană a întrebat când este Hannukah în acest an. Zâmbind, o altă persoană îi răspunde „Pe 25 Kislev. La fel ca anul trecut!” Exemplul arată că sărbătorile evreiești NU își modifică data de la un an la altul, ele rămân în aceeași zi în calendarul iudaic, diferența o vedem când trecem de la calendarul evreiesc la cel gregorian, adică cel folosit în mod curent acum în România și în majoritatea țărilor din lume.
Spre sfârșitul evenimentului, domnul președinte a ținut să mulțumească tuturor celor prezenți pentru că au fost împreună cu noi, în mod deosebit rabinului Avraham Ehrenfeld și lui Margareta Szegő pentru prezentări, precum și lui Danna Kalman și Anca Ahălani, alături de întreaga echipă de la Căminul de Vârstnici pentru organizare.

Mica petrecere s-a încheiat, într-un stil specific evreiesc, participanții mergând de la o masă la alta, fiecare ținând morțiș să povestească măcar puțin cu toți cei prezenți. Oamenii au format legături noi, întărindu-le pe cele vechi. Prietenii au dat o reîmprospătare informațiilor legate de cei pe care nu i-au mai văzut de mult, bucurându-se de prezența lor.
M.S.

