Născut în satul Negrești, județul Satu Mare, Nicolae Schönfeld a primit o educație religioasă de bază în ieșiva din Sighișoara. Și-a urmat studiile la Seminarul Rabinic al Universității din Budapesta, pe care l-a absolvit în anul 1937 obținând titlul de rabin și doctor în filosofie, filologie și istorie.

În anul 1939 îl găsim deja ca rabin colaborator în Comunitatea Evreilor de Rit Occidental din Arad, iar în 1941, după decesul rabinului șef Dr. Vágvölgyi, a fost ales ca prim rabin al localității și director al Liceului Evreiesc. Era „de o dispoziție blândă și reflexivă, manifesta afecțiune și bunăvoință față de oameni, lipsit de pasiunea pentru confruntare. Spiritul său luminat și de o atitudine umană generoasă, avea o perspectivă globală și nu accepta restricții cu mintea îngustă. A știut să ceară respect, a fost un bun educator și mediator. A avut o pondere majoră în campaniile de reeducare a publicului (numită restratificare socială), cu o atenție deosebită oferită celor mai tineri. Obiectivele sale educaționale nu s-au limitat la cunoașterea preceptelor religioase și a istoriei evreiești, ci a insistat și pentru promovarea culturii evreiești moderne, transmise în limbile idiș și ebraică. Învățarea limbii ebraice în timpul educației religioase și mai târziu chiar în afara ei a fost subiectul unei controverse de lungă durată. El a insistat pentru acceptarea importanței limbii ebraice și a introdus-o cu forță în programul de predare al Liceului Evreiesc, al cărui director a devenit la începuturile sale în 1941.”[1]

În timpul celui de al II-lea Război Mondial evreimea arădeană trece prin una dintre cele mai grele perioade ale existenței sale pe aceste meleaguri. Ca lider al evreimii arădene, dr. Nicolae  Schönfeld „a demonstrat solidaritatea și simțul comunității. El a aranjat colecții pentru poporul evreu din Arad care era trimis în lagărele de muncă, pentru cei deportați în Transnistria, pentru refugiații din Transilvania de Nord și pentru familiile aflate în nevoie. În timpul ocupației militare maghiare nu a părăsit orașul, a negociat cu succes cu delegația armatei și a obținut amânarea concentrării evreilor în ghetoul cetății. După încheierea războiului, el a ajutat refugiații evrei în drumul lor din lagărele naziste către casele lor din Transilvania de Nord. A activat în „Or”, capitolul local al Bnai Brit. Adresele sale săptămânale către comunitate au fost importante în susținerea moralului.”[2]

În orașul de pe Mureș, dr. Nicolae Schönfeld desfășoară o activitate demnă de remarcat până în anul 1961, când emigrează în Israel alături de familie; continuă, însă, să țină legătura cu evreimea arădeană. Decesul său survine în iulie 1994.

[1]Istoria Evreimii Arădene, Editura Minimum, 1996, p. 36

[2] Istoria Evreimii Arădene, Editura Minimum, 1996, p. 37