Bucuria Torei în tristețea Holocaustului

Postare

„Un ochi râde, altul plânge”. Așa se spune la evrei atunci când bucuria curată este combinată cu o tristețe profundă, atunci când în cea mai fericită zi a vieții lui mirele sparge paharul pentru a-și aminti de distrugerea templului din Ierusalim sau când membrii unei familii își amintesc de cei ce nu mai sunt printre ei în timpul unei sărbători.

Vineri seara, în data de 9 octombrie 2020, evreii au încheiat sărbătoarea de Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) celebrând Simchat Torah (Bucuria Torei) și Shabbatul. Cele două sărbători au fost umbrite de tristețea unui al treielea eveniment, pe 9 octombrie fiind și Ziua de Comemorare a Holocaustului în România.

Kadish pentru victimele fără mormânt

            Astfel, în timpul sărbătorii de Simchat Torah, Comunitatea Evreilor din Arad a comemorat și victimele Holocaustului din țara noastră spunând un Kadish (rugăciune pentru morți) în amintirea acestora.

„Când pierdem pe cineva, mergem la mormânt, unde ducem o floare sau punem o piatră. În această zi comemorăm rude, dar și persoane uitate, la care nu putem duce acea floare, deoarece niciodată nu au avut un mormânt sau nu se știe în ce groapă comună sau pe unde se află îngropați. Pe mormântul bunicii mele, se află numele părinților, fraților și surorilor, victime ale Holocaustului, care nu au avut un mormânt al lor.” Spune Raoul Vizental, președintele Comunității Evreilor din Arad.

Țara noastră a ales această zi deoarece în 9 octombrie 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României în luna iunie a aceluiași an. Sub regimul Antonescu au avut de suferit atât evreii cât și romii.

Populația evreiască din Arad a purtat steaua galbenă, cei din județ au fost strămutați în oraș la rude sau la prieteni, elevii de etnie evreiască sau religie mozaică au fost dați afară din școlile românești, evreii au fost dați afară de la locurile de muncă, nu aveau voie să meargă decât pe o anumită parte a străzii și în anumite locuri, medicii evrei nu aveau voie să trateze pacienți de alte etnii iar bolnavii evrei nu se puteau cere ajutorul medicilor de alte etnii. Multor persoane li s-au confiscat bunurile personale, au fost batjocoriți sau bătuți pe stradă, au fost trimise la muncă forțată, etc. Persecuțiile au vizat pauperizarea, excluderea și nimicirea populației evreiești.

Margareta Szegő

Print Friendly, PDF & Email
Previous
Omagiu virusologului Nicolae Cajal, un om de-o bunătate rară
Next
Sinagoga Neologă, la mare căutare de turiștii arădeni

Evenimente

ianuarie 2021
LMaMiJVSD
     1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31
« dec.   feb. »